Nu aşteptaţi să vi se aducă drepturile pe tavă!

25 octombrie 2005

Generic: Nu aşteptaţi să vi se aducă drepturile pe tavă!

Dezbateri. Drepturile omului sînt drepturile tale

O ţară săracă nu poate asigura dreptul la muncă, iar un cetăţean care îşi cerşeşte drepturile nu le va avea niciodată

Dialog cu Lidia Guţu, deputat în parlamentul Moldovei, şi Ştefan Urîtu, preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova

Radio Nova: Un studiu sociologic realizat de PNUD arăta că în Moldova drepturile omului sînt încălcate în mod sistematic. Cele mai importante drepturi personale încălcate sînt dreptul la muncă, dreptul la un trai decent şi dreptul la ocrotirea sănătăţii. Cum credeţi, de ce se întîmplă asta în ţara noastră?

L.G.: Cred că sondajul la care vă referiţi este corect. Lipsa unui loc de muncă îl privează pe cetăţean de posibilitatea de a se întreţine şi a-şi realiza şi un alt drept – dreptul la un nivel de viaţă decent. Din păcate, toate eforturile depuse pe parcursul anilor de mai multe guvernări şi de actualul guvern pentru a crea condiţiile necesare asigurării cetăţenilor cu locuri de muncă bine plătite n-au dat rezultate sesizabile. Nu demult am avut o întrunire cu alegătorii din raionul Străşeni şi ei m-au întrebat: anul trecut a fost aprobată o strategie de combatere a sărăciei, dar ce avem noi de la asta? Într-adevăr, cum să combaţi sărăcia, dacă ritmurile creşterii economice în ţară nu sînt suficiente pentru a crea condiţiile necesare ca omul să-şi realizeze principalul său drept, dreptul la muncă şi la o remunerare adecvată. Şi de aici porneşte reacţia în lanţ - un şir de încălcări ale altor drepturi - la un nivel de trai decent, la studii, la ocrotirea sănătăţii. Şi dreptul la o justiţie veritabilă este tangenţial derivat tot din baza economică. Un studiu recent al Băncii Mondiale ne-a reconfirmat “titlul” de cea mai săracă ţară din Europa, şi asta explică gradul de respectare a drepturilor omului. Omul nu-şi poate valorifica drepturile, fiind sărac, pentru că sărăcia îl face dependent, îi limitează drepturile, accesul la informaţia despre aceste drepturi. Ele sînt încălcate la diferite nivele, nu numai la cel statal, administrativ, ci şi la nivelul agentului economic, la nivel de instituţie, organizaţie obştească. Mă refer, şi la tinerii care au studii, s-au pregătit într-un domeniu, dar nu găsesc locuri de muncă, nu pot să se angajeze, nu se integrează în societatea noastră şi pleacă peste hotare.

Ş.U.: Problema ar trebui să fie alarmantă pentru stat, pentru că oamenii care învaţă aici cîte 5-6 ani sau 15 ani inclusiv universitatea şi pe urmă pleacă în ţări străine pentru a aplica aceste cunoştinţe sau pentru a nu le aplica, lucrînd în cu totul alte sfere. Dreptul la muncă există în Constituţia ţării, dar el trebuie să fie de fapt dreptul la o sursă de existenţă sigură şi legală. Despre ce fel de respectare a lui poate fi vorba în condiţiile cînd salariul minim este de 200 lei, iar coşul de consum e de peste 1200 de lei? Cred că oamenii cărora li se taie gazul, electricitatea sau li se sechestrează apartamentele pentru neplata facturilor trebui să demonstreze la judecată că nu au posibilitatea de a le achita!

L.G.: Într-adevăr, dacă statul nu creaază condiţiile necesare pentru ca veniturile populaţiei să fie la nivel, ca pensionarii, invalizii, şomerii să aibă asigurarea socială respectivă, atunci şansele de a cîştiga asemenea procese sînt foarte mari. Poţi cere de la omului doar în măsura în care îi creezi condiţii. Omul nu poate avea obligaţiuni mai mari decît posibilităţile pe care i le oferă societatea.

Ş.U.: Dar să nu se creeze impresia că oamenii ar trebui să aştepte pînă cînd statul le va aduce pe tavă aceste drepturi. Drepturile se iau, nu se cerşesc. Cetăţenii trebuie să insiste, să încerce, să rişte, să caute şi să găsească. Cei care caută mai insistent şi nu găsesc aici, pleacă peste hotare şi găsesc acolo. La un seminar internaţional se vorbea că moldovenii plecaţi peste hotare sînt descriminaţi, pentru că în Italia, bunăoară, unui moldovean angajat în construcţie i se plătesc doar 45 de euro pe zi, pe cînd unui italian - 175 de euro. Aşa este, dar cînd te gîndeşti că în Moldova el lucrează nu o zi, ci o lună pentru acei 45 de euro, ajungi la concluzia că el e discriminat acolo, dar este mult mai discriminat aici, în ţara lui.

R.N.: Reprezentantul Fondului Naţiunilor Unite pentru populaţie, dl Boris Gîlcă a afirmat că dacă acum Moldova este ţară exportatoare de paţe de muncă, peste vreo 15-20 ani am putea să ne transformăm într-o ţară care va avea nevoie de oameni care să muncească…

L.G.: Această situaţie nu e doar la noi, ci şi în mai multe ţări ex-sovietice şi mai multe ţări din Europa. Dar noi trebuie să avem grijă de noi.Adică, să includem în legislaţie măsuri concrete de susţinere şi protejare a familiei tinere, care se confruntă cu mari probleme. Trebuie plătite indemnizaţii foarte mari pentru naşterea unui copil, al doilea copil, al treilea, cum sînt în alte state. Adică, pe de o parte trebuie să stimulăm sporul de populaţie, iar pe de alta să creăm condiţii ca oamenii să nu mai plece din ţară. Pleacă peste hotare tinerii, cei care pot să nască copiii. Rămîne o ţară care se va confrunta cu mari probleme, pentru că rămîne cu oameni de vîrsta a treia şi copii care nu au suficientă educaţie părintească. Voi propune ca în Legea bugetului anului 2007 să fie modificat sistemul de indemnizaţii oferite mamelor, în sensul că să fie majorate substanţial. Dacă nu vom face acest lucru, perspectiva ţării va fi tristă.

Ş.U.: Normal ar fi ca alegătorul să fie destul de activ şi să vadă cine duce o politică mai bună în privinţa drepturile sociale, civile, politice şi să voteze pentru acel care este sincer în platforma sa politică. Din păcate, populaţia cea mai activă a plecat, rămîn bătrînii şi copiii, care nu ştim ce poziţii o să aibă şi aici rolul partidelor politice, rolul statului este foarte important.

R.N.: Drepturile sînt consfinţite ăn Constituţie - de ce apelăm atăt de rar la ea?

L.G.: Constituţia şi alte acte legislative şi normative privind drepturile omului trebuie să fie popularizate. De Constituţie trebuie să-ţi aduci aminte în fiecare zi. Orice ai face, trebuie să urmăreşti ca dreptul tău să nu fie lezat, dar nici tu să nu încalci dreptul altcuiva. Tindem să trăim într-un stat de drept. Dar într-un stat de drept fiecare cetăţean îşi cunoaşte drepturile şi obligaţiunile, şi i se crează o armonie între cel ce decide şi cel care execută. Spre marele nostru regret, societatea noastră nu este bine pregătită juridic, nu are informaţia necesară, nu are posibilitatea să citească ziare, nu sînt emisiuni adecvate nici în cadrul televiziunii publice şi al radioului. Cred că dacă oamenii ar cunoaşte mai multe despre drepturile lor, ar fi mai insistenţi şi ar cere respectarea lor în toate domeniile vieţii sociale.

Ş.U.: Din păcate este iarăşi un sindrom al ataşamentului faţă de trecut: partidul comunist care guverna Uniunea Sovietică era responsabil pentru toate. Omul trebuia doar să lucreze şi să fie cuminte, ascultător ca un copil. Oamenii s-au obişnuit cu această comoditate psihologică – nu decideau nimic, nu-şi asumau răspunderi, şi le era bine.

L.G.: Trebuie să recunoaştem că sîntem o ţară tînără, cu puţină experienţă democratică şi sîntem încă departe de democraţie, dar ne-am dezis şi de unele momente de planificare în care societatea se obiănuise să trăiască. Este o perioadă de tranziţie. Rolul statului nu s-a diminuat, pentru că statul este obligat să pregătească societatea pentru activităţi în noi condiţii. Într-adevăr, începînd pregătirea în sistemul de educaţie şi mai departe prin organele sale publice, statul trebuie să obişnuiască măcar noua generaţie să trăiască altfel, să ştie să-şi protejeze dreptiurile, să ştie să influenţeze asupra organelor abilitate să i le respecte. E paradoxal, dar aşa trebuie să fie: statul e obligat să-şi înveţe cetăţenii să fie liberi în raport cu statul, să nu depindă de el.