Drepturile omului sînt drepturile tale

1 noiembrie 2005

Drepturile omului sînt drepturile tale

Uzurparea puterii în cadrul unui partid trebuie să fie sancţionată la modul respectiv

Dialog cu Dumitru Braghiş, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi Mihai Ptrache, preşedintele Uniunii Centriste, expert în domeniul dreptului Constituţional.

Domnule Braghiş, ţinînd cont de chestiunile pe care le abordaţi în calitatea Dumneavoastră de deputat, Vă consider destul de aproape de subiectul pe care îl propun pentru discuţia de astăzi: drepturile omului, dreptul de a fi ales şi de a alege, egalitatea în drepturi.

Dumitru Braghiş: Acum trei ani am încercat, aşa cum spuneţi, să schimbăm, cel puţin parţial, sistemul de alegere a deputaţilor în Parlamentului Republicii Moldova. Eu sînt unul din autorii documentului privind egalitatea genurilor, lege care a fost aprobată în prima lectură şi care acum aşteaptă să fie definitivată de comisia parlamentară pentru drepturile omului. De aceea, aveţi perfectă dreptate - într-un fel sau altul am fost întotdeauna aproape de temele respective.

Mihai Petrache: De la facerea lumii şi pînă astăzi oamenii întotdeauna au tins să aibă şanse egale, să aibă drepturi egale, să aibă acces în măsură egală la orice bun. În situaţia în care se află acum Republica Moldova este absolut necesar de a crea condiţii pentru o societate a şanselor egale. Asta se referă nu numai la drepturile politice dar şi la drepturile sociale, la cele economice. Dacă am avea suficient timp, am putea vedea cîtă inegalitate avem noi în actele sau în legile subordonate Constituţiei, şi, dimpotrivă, vom vedea cît de frumos este scris în Constituţie că toţi sînt egali, toţi au drepturi egale ş.a.m.d. De fapt în viaţă lucrurile sînt cu totul altfel.

Cît priveşte modalitatea se alegere în legislativ, împreună cu alţi deputaţi am încercat de vreo 14 ori să promovăm un act de punere sub semnul dreptăţii legislaţia noastră electorală dar nu am reuşit. De fiecare dată Parlamentul a respins toate iniţiativele ce se referă la crearea acestor condiţii egale pentru cetăţeni. Mă refer în mod special la acel prag sau barieră de 3 la sută pentru candidaţii independenţi, care presupune o încălcare dublă - drepturilor celor care pretind să fie aleşi fiindcă-i obligă să acumuleze de cel puţin de trei ori mai multe voturi decît un candidat care vine pe liste; şi în acelaşi timp se încalcă dreptul de vot egal pentru cel care pledează pentru un candidat independent: acesta trebuie să aducă respectiv de 5, de 7 ori mai mulţi susţinători ca să poată avea reprezentantul său într-un organ, mă rog, cum ar fi Parlamentul.

D.B.: Cred că ar fi indicat să vorbim despre legislaţie şi despre aspectul practic al cadrului legislativ. Atît în Constituţie, cît şi în o parte din legile Republicii Moldova există foarte multe prevederi vis-a-vis egalitatea în drepturi şi cît priveşte implementarea acestor drepturi. Cu părere de rău, însă practica demonstrează, că multe dintre acestea nu sînt traduse în viaţă de către acele organe ale statului care se fac responsabile de asta. Dacă vorbim de alegeri, atunci se cere analizat comportamentul comisiei electorale centrale. Dacă vorbim de mass-media, se poate vedea că mai cu seamă mass-media de stat nu asigură condiţii egale sau drepturi egale pentru toţi.

R.N.: Dle Braghiş, dar dacă e să revenim la subiectul acesta, al alegerilor, la dreptului cetăţeanului de a fi ales, de a fi reprezentat nu neapărat pe liste de partid...

D.B.: Cetăţeanul trebuie să-şi cunoască deputatul pentru care a votat, trebuie să cunoască persoana de la care să ceară şi să primească răspuns la chestiunile care îl frămîntă. Acest lucru, cu părere de rău, este foarte greu de realizat, pentru că mulţi oameni politici fug de responsabilitate. Anume din aceste considerente au fost propuse modificările atît la codul electoral despre care a vorbit şi dl Petrache, cît şi modificări la alte legi în vigoare:

R.N.: Dar iniţiaitva de referendum?

D.B.: Inclusiv iniţiativa de referendum a fost, de fapt, una de modificare a codului electoral.

M.P.: Constat cu mare regret că Parlamentul care se opune de atîta amar de ani acestei iniţiative, se opune ideii de a face ordine în legislaţiei electorală, fiind susţinut inclusiv de Curtea Constituţională. Legislativul, practic, a respins iniţiativa de referendum, a refuzat să numească data desfăşurării acestui plebiscit. Eu personal am atacat în Curtea Constituţională această decizie sau acest refuz al Parlamentului, dar CC spune: „Păi nu avem ce declara neconstituţional, pentru că Parlamentul nu a emis nici un act.” În realitate actul juridic în Parlamentul este votul deputaţilor: dacă el nu a fost supus votului – condiţie fixată şi în lege, şi în Constituţie - actul, de fapt, este respins. E o modalitate de a li se da oamenilor peste mînă atunci cînd ei manifestă interes faţă de o problemă. Din acest punct de vedere nu trebuie să ne surprindă pasivitatea sau absenţa a cetăţenilor la alegri, mai ales la cele locale.

R.N.: Aşa cum şi dumneavoastră, dimnule Braghiş, şi dumneavoastră, domnule Petrache, aveţi o lungă experienţă acumulată în zona activităţilor de partid, vreau să vă întreb: aici, la Chişinău, cum se manifestă democraţia internă de partid. Bunăoară, cum e, domnule Petrache, liderul Uniunii Centriste – un democrat, un dictator, un lider autoritar?

M.P.: Eu cred că un partid poate să se consolideze, să se manifeste, să se maturizeze şi, dacă vreţi, să reziste la încercările timpului, la toate ispitele doar atunci cînd are o echipă puternică, o echipă care se înţelege, care este compatibilă şi care poate să-şi asume anumite responsabilităţi.

R.N.: Cu dl Braghiş aţi face echipă?

M.P.: Posibil, dar înainte de toate trebuie să urmărim aceleaşi principii, să respectăm aceleaşi reguli de joc în cadrul unei echipe politice. Dar ceea ce se întîmplă în unele partide, inclusiv în Alianţa “Moldova Noastră”, în ultimul timp nu e normal, fiindcă noi ştim cîtă lume dezamăgim. Iar astea se întîmplă din motiv că nu există echipa, de unde apar respectivele confruntări interne. Acestea din urmă derivă în mare parte din practica acceptării unor principii democratice în statutul şi în relaţiile de zi cu zi între echipa sau între liderii acestei fracţiuni.

D.B.: De regulă, toate partidele iniţial îşi propun să fie democratice, toate partidele pornesc de la nişte reguli, de la ideea de democraţie. De aici este absolut limpede că pînă la urmă, în mare măsură, democraţia în partid depinde în primul rînd de membrii partidului şi nicidecum doar de liderii formaţiunii. Dacă membrii partidului acceptă condiţia de a fi manipulaţi, acest partid se transformă puţin cîte puţin într-o structură tot mai mult şi mai mult orientată spre autocraţie.

R.N.: Acolo, în interiorul partidului, la modul real, un simplu membru de partid din provincie este egal în drepturi cu unul de la Chişinău sau chiar cu un deputat?

M.P.: Conform legislaţiei şi conform statutului partidului ei sînt egali în drepturi.

D.B.: Drepturile sînt egale. Însă responsabilitatea care îi revine unui membru de partid de rînd şi cea a unui conducător al partidului sînt diferite.

R.N.: Articolul 2 din Constituţie spune că suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie. Aliniatul doi: nici o persoană particulară, nici o parte din popor, un grup social, nici un partid politic sau altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea în stat în nume propriu.

M.P.: Foarte corect este spus. Cu părere de rău, aceste lucruri sînt prevăzute în Constituţie, dar în realitate nu întotdeauna se execută.
Dar eu propun să citim şi ultima propoziţie din al. 2: uzurparea puterilor de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului. Parafrazînd, am putea spune că uzurparea puterii în cadrul unui partid constituie dacă vreţi o încălcare gravă şi ea trebuie sancţionată la modul respectiv.