Dialog cu Gheorghe Susarenco şi Ion Vîzdoagă

8 noiembrie 2005

Dialog cu Gheorghe Susarenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi Ion Vîzdoagă, avocat

Un avocat prost plătit nu are destule motive pentru a-şi pune în serviciu calităţile

Radio Nova: - Domnule Susarenco şi domnule Vîzdoagă, sînteţi invitaţii noştri de astăzi pentru a continua o discuţie iniţiată anterior, privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova.

Gh.Susarenco: - Desigur, problema respectării drepturilor omului este una stringentă pentru ţara noastră, idee sugerată şi de numărul de adresări la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, după care, cu părere de rău, în statul nostru este mereu în pierdere. Acesta este un indiciu că în Moldova stăm cam prost la acest capitol. Apărarea drepturilor omului în general şi asistenţa despre care spuneaţi dvs. juridică, în special, sînt în legătură directă de alta. Şi dacă tot vorbim despre dreptul la apărarea, acesta este unul derivă chiar din textul Constituţiei. Conform art. 26 al Constituţiei, unul din drepturile fundamentale ale cetăţenilor Moldovei, şi asta o spune şi Curtea Europeană prin deciziile sale, este dreptul la apărare, care, scrie în Constituţie, este garantat. Or, dacă vorbim în special de procesele penale unde drepturile trebuie apărate în mod special - dat fiind faptul că de multe ori cetăţeanul este în stare de arest - cetăţeanul nu-şi poate apăra singur drepturile. În aceiaşi Constituţie scrie că în proces părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

RN: - Dar care este calitatea serviciilor oferite de un avocat numit din oficiu care este plătit aşa cum e plătit. Acesta aplică o schemă extrem de simplă: mai mulţi inculpaţi - mai mulţi bani pe care îi plăteşte statul. Domnule Vîzdoagă, cum este plătit un avocat din oficiu?

Ion Vîzdoagă: - Conform regulamentului în vigoare, pentru o zi de muncă pentru un avocat din oficiu angajat pe o cauză penală se achită 80 de lei. Cînd a fost aprobat acest regulament, la 30 martie 2003, s-a ţinut cont de salarizarea medie a acestui avocat în funcţie de salariul procurorului, care participă în instanţa de fond şi a judecătorului. Însă noi ştim că ulterior fost majorate şi salariile judecătorilor, şi cele ale procurilor.
Gh.S.: Din cîte ştiu, acum un timp avocaţii chiar au sistat participarea lor la procese, pentru că statul nu-şi onora obligaţiunile…

I.V.: – Greva respectivă a servit drept imbold pentru elaborarea acestui regulament, în conformitate cu care avocaţii sînt salarizaţi cu 80 de lei pentru participarea şi 40 de lei pentru studierea materialelor. Dar se ştie bine că există dosare care urmează a fi studiate cîte o lună-două pentru a înţelege esenţa acestei învinuiri.

RN: Deci nu avem nici măcar dreptul moral să cerem o calitate bună a serviciilor acordate de un avocat din oficiu. Pornind însă de la capacitate de plată a diferitelor categorii de oameni, se poate spune că cetăţeanul simplu nu este în drepturi egale un individ bogat.

Gh. S.: - O posibilitate în acest sens ar fi instituirea unor avocaţi tineri, care o perioadă ar fi obligat să presteze servicii contra plată de la bugetul de stat.
I.V.: În acest context vreau să amintesc că în anul 2003, Fundaţia “Soros” încă în anul 2003 a iniţiat anumite activităţi în vederea limpezirii apelor în acest domeniu. Au fost invitaţi experţi ai Consiliul Europei, după care a fost evaluată legislaţie privind asigurarea accesului la justiţie. S-a constat existenţa unor nereguli atît în legislaţia noastră, cît şi în practica noastră. Tot în anul 2003 un grup de experţi din Republica Moldova a fost făcută o evaluare a sistemului nostru, inclusiv cît priveşte accesul la justiţie prin prisma asigurării dreptului la apărarea. S-au depistat şi atunci destule greşeli admise la examinarea proceselor penale şi administrative. S-a stabilit că atunci cînt este vorba de un businessman sau de un om politic avocaţii strigă în gura mare de la toate tribunele. Iar pe nimeni nu-l deranjează starea de lucruri din în raioanele Republicii Moldova, acolo unde oamenii sînt condamnaţi fără participarea avocaţilor. Acum două luni am avut un cîştig de cauză la Curtea Supremă de Justiţie, am reuşit să întorc dosarul penal la o nouă reexaminare în Curtea de Apel Chişinău, deoarece o persoană din Bălţi, în instanţa de fond a fost condamnat la 10 ani privaţiune de libertate fără apărător.

RN: Nu vă pare, dle Susarenco, că ar trebui să atrageţi atenţia celor din Parlament vizavi de asemenea situaţii?

Gh.S.: - Este exact ceea ce facem în prezent. În cadrul Planului naţional de apărare a drepturilor omului s-au desfăşurat audieri în comisia pentru drepturile omului, în fruntea căreia este dl deputat Ştefan Secăreanu. Această comisie, după cîte cunosc, susţine audieri în diferite raioane cu participarea întregului corp de judecători, procurori, administraţia publică locală ş.a.m.d. E o posibilitate de a vedea ceea ce se întîmplă acolo, pe teren, ca mai apoi să fie prezentat un raport în Parlament.

RN: Dle Susarenco, am înţeles că Parlamentul ţării a luat în dezbatere chestiunea privind termenul deseori exagerat de reţinere a persoanelor puse sub acuzare. De ce se întîmplă acest lucru?

Gh.S.: În general, e o problemă a activităţii instanţelor noastre de judecată. Parlamentul depune nişte eforturi pentru a face ordine pe acest segment. Pe de o parte noi trebuie să fortificăm independenţa instanţelor de judecată, adică a judecătorului, pe de altă parte, noi trebuie, desigur prin Consiliul Superior al Magistraturii, să facem astfel încît instanţele de judecată să nu-şi uite şi rolul lor în societate.