Dacă asta s-ar întîmpla în altă ţară, oamenii şi-ar apăra drepturile

15 noiembrie 2005

Dacă asta s-ar întîmpla în altă ţară, oamenii şi-ar apăra drepturile

Dialog cu Searfim Urecheanu, preşedintele fracţiunii Alianţa "Moldova Noastră", şi Vasile Botnaru, analist politic

Radio Nova: În Constituţia ţării la art. 2 este scris că suveranitatea naţională îi aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie. Într-un sondaj sociologic realizat în cadrul unui proiect PNUD care se cheamă „Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului” se spune că nu sînt respectate dreptul la securitatea vieţii private, dreptul la informaţie, dreptul de participare la conducerii statului. De ce oare?

Serafim Urecheanu: Aşa-s moldovenii. Dacă s-ar fi întîmplat aceasta în altă ţară, oamenii şi-ar apăra drepturile. Aici însă e altceva - oamenii sînt furaţi în stradă, sînt încătuşaţi fără nici un temei, sînt suprimate drepturile omului, peste trei mii de oameni stau sub arest chiar cîte 5 ani fără judecată şi fără înaintarea învinuirii, iar noi aplecăm capul, răbdăm. Conştiinţa noastră naţională, conştiinţa de a ne apăra drepturile, de a ne proteja viaţa le-am dat pe mîinile cuiva… În toată lumea oamenii îşi apără drepturile, conducerea statului şi organele statale, de fapt, îşi îndeplinesc obligaţiunile conform Constituţii şi nu conform unor decizii ale unor partide politice.

Vasile Botnaru: Atuni cînd spuneţi despre conştiinţa naţională mi se pare că ar trebuie să avem mai multă conştiinţă civică, pentru că există un principiu, autorităţile dau atîta libertate şi atîtea drepturi cît ştie să revendice omul singur sau societatea. Probabil, că şi dumneavoastră poate să vi se reproşeze, că printr-o decizie aţi neglijat drepturile cuiva. Ştiu oamenii să-şi revendice drepturile?

S.U.: Sînt multe lucruri de făcut în ierarhia puterii în stat - atît în administraţia publică locală, cît şi în administraţia centrală. Cu părere de rău, oamenii nu-şi cunosc drepturile. Şi nu sîntem bine organizaţi pentru a cere ca aceste două instituţii să-şi exercite funcţiile conform Constituţiei şi altor acte legislative.
RN: Dar dumneavoastră sînteţi în legislativ, sînteţi principala forţă de opoziţie în Parlament...

S.U.: Noi am venit în Parlament nu pentru a cere posturi. Am venit cu un mesaj concret, de a schimba guvernarea comunistă în ţară. Şi dacă în 2005 nu s-a întîmplat acest lucru, la viitoarele alegeri se va întîmpla neapărat. La capitolul drepturile omului fracţiunea Alianţa “Moldova Noastră” manifestă iniţiativă întotdeauna, obligînd oarecum conducerea ţării să ia atitudine. E suficient să amintesc de întîlnirea preşedintelui cu procurorii, cu judecătorii, cu poliţia. Şi mesajul, aş spune eu, este acel care l-am promovat noi de mai mulţi ani de zile. Inclusiv chestiunea privind taxa pe valoarea adăugată a fost o iniţiativă a noastră, lucru despre care acum vorbeşte şi preşedintele ţării.

V.B.: Cum de făcut ca la finalul acestei curse anume Dumneavoastră să fiţi cei care ajung primii?

S.U.: Partidul comuniştilor ne-au preluat mesajul, ei s-au văzut obligaţi să-şi schimbe vectorul în unul proeuropean, ei au fost receptivi şi au luat mesajul nostru de a majora salariile pînă la 300 dolari pînă în 2009, ei au preluat mesajul de a majora pensiile pînă la 150 dolari pînă în 2009. De fapt ei îndeplinesc platforma politică a alianţei noastre. Dacă ei împrumută candidaţi la primar general de Chişinău, înseamnă că sînt pe calea falimentării, iar viitorul aparţine forţelor democratice.

RN: Apropo de dreptul la un nivel decent de trai, toţi se bagă pe segmentul politic, dar n-am văzut nici o formaţiune politică importantă să facă o demonstraţie împotriva faptului că a crescut preţul la ouă. De ce se întîmplă lucrul acesta?

S.U.: Nu e vorba doar de capacitate de reacţie vis-a-vis de nişte fenomene singulare. Coşul minim de consum, care este exclus din statisticile guvernării actuale şi pensiile în medie de 390 lei care nu acoperă nici a patra parte din coşul minim de consum reprezintă un motiv serios de îngrijorare. De fapt 95 la sută din populaţie se află sub nivelul sărăciei. Consider că guvernarea Tarlev s-a epuizat şi trebuie să le ajungă curaj politic să de demisia cît nu-i tîrziu.

V.B.: În primul rînd, premierul Vasile Tarlev din capul lui niciodată n-o să iasă cu asemenea propunere. În lista de drepturi, după mine, este dreptul la libera exprimare, pentru că oamenii nu fac uz de dreptul lor la exprimare, nu apar în stradă să protesteze împotriva majorării preţurilor la benzină, la ouă sau, la taxa pentru transport, pentru că oamenii sînt inhibaţi. Se crează impresia că ei nu au nevoie de televiziune publică, nu au nevoie de un meniu mai divers, acceptă ceea ce văd. Noi, jurnaliştii putem să ne zbatem pînă în pînzele albe, şi noi, şi oamenii politici, dar dacă telespectatorul, cititorul înghite ceea ce i se pune pe tavă. Anume asta este grav şi se întîmplă din lipsa unei educaţii civice corecte.

S.U.: O declaraţie comuna a 13 ambasade acreditate în Republica Moldova privind lipsa de transparenţă în procesul distribuirii licenţelor şi frecvenţelor de emisie, făcută publică recent, defineşte, în fond, o anume stare de lucruri cît priveşte dreptul la libera exprimare. În plus actuala guvernare ignorează şi rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, chiar la capitolul transformarea televiziunii şi radioului într-o companie publică. Ea este sub ciubota comuniştilor şi aceasta trebuie s-o recunoaştem. După toate acestea, neavînd informaţii, neavînd acces la o diversitate de opinii, cetăţeanul se face dependent de un post de televiziune care este expresia directă a politicii promovate de guvernarea comunistă.

V.B.: Dacă aţi ajunge preşedinte sau atunci cînd aţi fost primar cu foarte multe împuterniciri şi drepturi, aţi avut să zicem, un examen de conştiinţă, să vă gîndiţi că :"sînt eu egal în drepturi cu un cetăţean umil," dacă aţi putut depăşi experienţa premergătoare, pentru că se ştie în regimul sovietic, sistemul de privilegii cultivau asemenea atitudine faţă de muritorii de rînd.

S.U.: Întotdeauna m-am pus în locul oamenilor care au de suferit, m-am pus alături de oameni, de cei cei din jurul pieţei, care îşi dobîndeau o bucăţică de pîine. Atunci cînd am început să activez în calitate de primar, comerţul stradal începea de la porţile sfinte, din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi niciodată n-am folosit măciuca împotriva cuiva. Dimpotrivă, încet-încet am căutat să depăşim această situaţie. Aşa s-a procedat în toate domeniile, nu prin măciucă, nu prin impune, dar prin convingere.