Ai noştri, poţi să-i dai cu dust: stau în casă şi tac

20 decembrie 2005

Ai noştri, poţi să-i dai cu dust: stau în casă şi tac

Dialog cu Nicolae Andronic, Preşedintele Partidului Popular Republican

Victor Nichituş: - Dle Andronic, vreau să vorbim despre drepturile omului în Republica Moldova şi pornim iarăşi de la un sondaj sociologic realizat acum un an, în care se susţinea că în Moldova "drepturile omului sînt încălcate în mod sistematic". Vă întreb pe dvs., dle Andronic, ca un om care v-aţi ocupat şi în Parlament, şi în Guvern de problematica juridică. De ce totuşi în Moldova drepturile omului se încalcă în mod sistematic?

Nicolae Andronic: - Sistematic e prea tare spus, dar vom încerca să vorbim totuşi despre ceea ce se întîmplă în Republica Moldova. Drepturile principale care sînt încălcate astăzi în Moldova ţin de dreptul la viaţă liberă, dreptul la muncă, dreptul la o viaţă decentă, dreptul la un salariu ş.a.m.d. Deci, dacă vedem că ni se respectă drepturile de a ţine sărbătorile - cele religioase şi cele lumeşti, celelalte drepturi sînt încălcate flagrant. Deci această situaţie depinde de guvernanţi. Altceva că cetăţenii, în marea lor majoritate, nu au citit Constituţia şi cred că nici nu cunosc aceste drepturi. Altfel zis, dacă şi le-ar cunoaşte, atunci ar cere îndeplinirea lor. Iată părerea mea la momentul actual. Deci cele mai mari drepturi sînt, repet, ca să avem şi tematică de pornire: dreptul la muncă, dreptul la un salariu decent, dreptul la o viaţă decentă, deci mai mult ce ţine de drepturile în domeniul economic – astea sînt datele problemei pentru Republica Moldova.
Victor Nichituş: - Dar din cîte am înţeles eu de la avocatul Vitalie Nagacevschi, care a cîştigat o sumedenie de procese împotriva Republicii Moldova, nu se prea recomandă ca cineva să meargă la Curtea Europeană sesizînd-o asupra unor cazuri de nerespectare a unor drepturi cu caracter economic. Prioritate li se dă celor cu iz politic.

N.A.: - La Curtea de la Strasbourg stau adesea nişte europeni care operează cu alte valori. Eu, de exemplu, am fost omul, caruia i-a fost interceptată ilegal discuţia telefonică cu un ambasador prin '96, ca mai apoi aceste discuţii să fie date pe postul Televiziunii Naţionale. Eu cred că acest caz putea fi cîştigat cu brio la Curtea Europeană. Dar ei aşteaptă anume încălcări de astea mici. Judecătorii acolo nu au probleme de felul celor pe care le avem noi. Omul nu poate ajunge chiar atît de uşor la Curtea Europeană, omul n-are bani să i se adreseze chiar aceluiaşi avocat Nagacevschi, care de fapt, multe le face din entuziasm. Alţii însă cer bani din start şi de aceea cazurile acestea nu ajung la Curtea Europeană. Cu toate că pentru Moldova ele au efecte dezastruoase. Din această cauză pleacă oamenii din ţară, ei nu-şi pot găsi locul aici, în ţară, ca să vorbim acuma de lucrurile care interesează astăzi Europa. Ei au mers mult prea departe ca să ne înţeleagă pe noi.

V.N.: – Ei sînt de acuma într-o epocă postmodernistă, ei deja au depăşit modernitatea, iar noi sîntem undeva la începutul modernităţii sau normalităţii, ca să zic aşa.

N.A.:- Ar fi un lucru foarte bun dacă aţi încerca să organizaţi într-o zi o emisiune în direct cu nişte cetăţeni de la sate ca să vedeţi care sînt problemele lor şi atunci vor dispare de la sine unele întrebări de ce şi ce face Europa şi de ce nu facem noi ca europenii. Deunăzi l-am întrebat pe un domn din raionul Orhei "Ce ziare citiţi?" El mi-a spus că ei nu citesc ziare, deoarece poşta lor nu lucrează şi nimeni nu se abonează. Ziarele nu sînt duse în sate. Despre ce fel de drepturi ale omului mai putem vorbi în cazul acesta? Acum se vor ciocni de scumpirile la gaze şi la energia electrică, şi e un prilej de a vedea, în comparaţie cu alte state, care e situaţia la noi. De exemplu, în România s-au scumpit gazele cu 17 la sută, guvernul nu a căutat să identifice vinovatul, deci Rusia sau cine ar fi? Guvernul s-a aşezat şi a elaborat un mecanism real de compensare a diferenţelor, dar este vorba de un executiv preocupat cît de cît de respectarea dreptului la o viaţă decentă.

V.N.: - Dle Andronic, în art. 2 din Constituţia ţării, şi eu întotdeauna am scos în evidenţă acest articol 2,se spune următoarele: suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie. Alin. 2 "Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului". Dacă noi sîntem poporul şi noi sîntem suverani în ţara asta, aşa interpretez eu acest articol al 2-lea, înseamnă că cei care se află la guvernare, cei care sînt deputaţi, cei care ne administrează destinul, ei, de fapt, sînt în slujba noastră. Aşa înţeleg eu, cel puţin. Vă întreb acum pe dvs. dacă cei care sînt în slujba noastră nu întotdeauna caută să facă bine pentru noi, cum atunci avem noi, poporul, posibilitatea de a-i trage la răspundere, de a-i trage de urechi pe cei care administrează greşit?

N.A.: - Dle Nichituş, vreau să vă împărtăşc nişte sentimente pe care le-am trăit atunci, că am contribuit şi eu la această Constituţie. Noi scriam, cu mare încredere aceste rînduri ale articolului, cu speranţa că nu se va mai întoarce situaţia cînd Partidul Comunist al Uniunii Sovietice era unicul conducător şi exprima voinţa poporului, cînd din numele poporului se făceau toate. Spre regret, am ajuns la ceea ce am ajuns şi acest articol din Constituţie este cu totul călcat în picioare de către actuala guvernare, care conduce din numele poporului. Şi poporul, dacă e să vorbim teoretic, are cîteva posibilităţi să-şi realizeze acest drept exprimat în Constituţie: să iasă la alegeri şi să voteze corect sau să iniţieze un referendum. A fost un partid care a colectat semnături, dar guvernarea nu a recunoscut aceste semnături. Este clar că a fost călcată în picioare voinţa unei mari majorităţi a populaţiei. Trebuie să lămurim cetăţenilor drepturile lor. Chiar şi în Rusia, care ne părea nouă, că este o ţară înapoiată, cu nişte oameni care adică stau şi beau votcă din ceainic, oamenii îşi apără drepturile: dacă nu le plătesc salarii, dacă-şi bat joc de administraţia teritorială, vedeţi la TV, iese oamenii la grevă şi-şi cer drepturile. Ai noştri, poţi să-i dai cu dust, poţi să-i calci în picioare - stau prin case şi nu încearcă să-şi exprime deschis părerea. Toţi sînt speriaţi.

V.N.: - Sau poate sînt indiferenţi, dle Andronic?

N.A.: - Putem spune că partea cea mai activă a plecat peste hotare, ea a protestat, de fapt aceia sînt protestatarii noştri, care au plecat peste hotare din această ţară, deoarece nu şi-au putut găsi de lucru. Ceilalţi sînt pur şi simplu speriaţi, ţinuţi într-o îndobitocire, prin mijloacele de informare în masă. Eu cred că şi răbdarea are malurile ei, şi cetăţenii acestei republici au demonstrat de cîteva ori că pot să-şi apere drepturile în situaţii de criză.

V.N.: - Dle Andronic, Dumneavoastră sînteţi liderul unui partid care deja acţionează în teritoriu. Dincolo de a activa în teritoriu, ce mai face partidul pe care-l conduceţi?

N.A.: - Partidul face bine. Noi, la congres, am convenit că ar trebui să schimbăm şi doctrina, ne-am aliniat la o doctrină a mentalităţii acestei populaţii. Am schimbat denumirea şi, după ce am pus la loc cuvenit lucrurile formale, am mers în teritoriu. Noi avem partide care stau la Chişinău, lîngă Ştefan cel Mare şi discută cu zece oameni. Pe mine nu mă interesează o asemenea politică. Eu sînt om pragmatic, am 46 de ani şi cred eu că a venit timpul cînd trebuie să ne gîndim cu toţii ce lăsăm pe acest pămînt. Îmi dau seama că în 2009 o să am 50 şi că aţi trebuie să cresc o generaţie de politicieni pentru a-i antrena în viaţa politică. La această oră avem o ruptură mare între generaţiile politice – este Lucinschi, Snegur, Voronin care au peste 60 – şi este o parte mare a tineretului care spune: daţi-ne puterea, că noi am făcut studii la Cluj. Am vorbit deunăzi cu o organizaţie de tineret ca la sfîrşit să fiu întrebat: dle Andronic, dar ce program aveţi în domeniul cutare, cutare… pentru tineret? Şi am spus: eu v-am chemat încoace, nu în campanie electorală ca să vă pun la lipit afişe. Eu vreau să ne aşezăm la o masă împreună cu voi şi să elaborăm programele ce ţin de domeniul tineretului. Voi sînteţi cei care cunoaşteţi mai bine aceste probleme.
Oamenii noştri nu mai au nici dorinţa, nici posibilitatea să mai aştepte cum au aşteptat 15 ani să li se îmbunătăţească condiţiile de trai. Noi am îmbătrînit tot aşteptînd. De aceea cred că pragmatismul trebuie să fie pus în capul mesei. Sînt o mulţime de oameni care pot şi ştiu cum se conduce o ţară, cum se conduce un minister, deoarece una este să piui un ministru în funcţie care nu ştie, de exemplu, că subalternii lui au nevoie de salarii, de apartamente şi de multe alte lucruri, pe lîngă faptul ca să mai elaboreze nişte documente. Acesta este lucrul nostru principal în teritoriu - identificarea oamenilor care gîndesc, care au materie cenuşie.