Comunicat de presă

28 Decembrie 2009

Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei  (CAPC) a efectuat expertiza coruptibilităţii proiectului legii pentru modificarea şi completarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24.12.2004 (art.175, 177, 178, ş.a.), elaborat de Ministerul Justiţiei.

Nota informativă la proiectul legii nu enunţă expres scopul promovării proiectului, însă acesta se reduce la excluderea din legislaţie a prevederilor referitoare la Comitetul pentru Plîngeri, activitatea căruia ar fi ineficientă pe parcursul ultimilor ani, din diverse motive.

Deşi nota informativă conţine mai multe informaţii referitoare la necesitatea adoptării modificărilor, se poate constata că majoritatea acestora au caracter subiectiv şi formal, cu relevarea doar a aspectelor negative ale activităţii şi fără o evaluare de esenţă. Cu toate acestea:

  1. Formarea Comitetului (independent) pentru plîngeri a constituit una din priorităţile Planului de Acţiuni UE-RM, în scopul examinării imparţiale a plîngerilor, depuse de către deţinuţii din instituţiile penitenciare, precum şi în vederea monitorizării respectării drepturilor acestora. Şi această măsură a fost raportată instituţiilor comunitare ca fiind realizată (pct.6 Eradicarea maltratării şi torturii, Raportul privind implementarea Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, http://www.mfa.gov.md/raportul-implementerea-rm-eu/).
  2. În rapoartele sale anuale despre respectarea drepturilor omului în RM, Centrul pentru Drepturile Omului a indicat asupra necesităţii întreprinderii unor măsuri urgente direcţionate spre activizarea funcţionării Comitetului pentru Plîngeri, prin alocarea mijloacelor bugetare, asigurarea cu sediu, angajarea unui aparat administrativ, stabilirea procedurilor de lucru şi dotarea cu inventarul necesar (Raportul pentru anul 2006, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2006.doc).
  3. Rapoarte independente au arătat că nu s-au alocat resurse bugetare pentru instituţionalizarea efectivă a Comitetului pentru Plîngeri prin acordarea de sediu, adresă juridică, angajarea unui aparat administrativ, stabilirea procedurilor de lucru, aprobarea regulamentului intern de activitate a comitetului (Raportul de evaluare: Implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Capitolul 14: Asigurarea drepturilor deţinuţilor, http://www.parlament.md/download/standingcommittees/humanrights/ro/Raport%20-%20audieri%20IV.doc).
  4. Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat pozitiv un proiect de hotărîre a Guvernului cu privire la Comitetul pentru Plîngeri (care viza doar modificarea componenţei) şi a desemnat reprezentantul său în Comitet (Hotărîrea CSM nr.225/9 din 16.07.2009).
  5. rapoarte internaţionale şi naţionale continuă să ateste existenţa tratamentelor defectuoase şi chiar a torturii deţinuţilor, în pofida faptului că autorităţile afirmă despre existenţa mai multor mecanisme de prevenire şi combatere a acestui fenomen.
  6. proiectul nu a fost expertizat de instituţii internaţionale şi naţionale specializate, nu sînt prezentate opiniile la temă ale CSJ, CpDOM, organizaţiilor de protecţie a drepturilor omului, specializate în monitorizarea reformei penitenciare. Lipseşte şi opinia Comitetului pentru Plîngeri, care ar putea clarifica anumite chestiuni legate de activitatea sa, criticate unilateral în Nota Informativă la proiect.

În opinia CAPC, implementarea proiectului va conduce la restabilirea unui sistem închis, de control ierarhic asupra legalităţii deciziilor administraţiei instituţiilor penitenciare, care vor trebui contestate la conducerea acestora - Departamentul instituţiilor penitenciare, spre deosebire de Comitetul pentru Plîngeri, care era un organ imparţial şi independent, scos de sub control administrativ şi străin de interese departamentale.

În concluzie CAPC a arătat că:

  1. Promovarea proiectului nu a fost precedată de dezbateri publice adecvate, cu implicarea factorilor interesaţi.
  2. Proiectul nu a fost supus unei expertize internaţionale independente, deşi domeniul în cauză (drepturile deţinuţilor) este permanent în vizorul organismelor internaţionale specializate.
  3. Desfiinţarea unei instituţii care nu este eficientă din motivul că nu a fost dotată şi susţinută corespunzător de autorităţi este o măsură ad-hoc, ce aduce soluţii de moment, însă nu evaluează impactul general şi de perspectivă.