Raport de expertiză nr.016

Proiectul "Expertiza coruptibilităţii" este implementat de Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC) în cadrul Proiectului Comun al Comisiei Europene şi al Consiliului Europei împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în Republica Moldova (MOLICO), co-finanţat de Comisia Europeană, Agenţia Suedeză pentru Cooperare şi Dezvoltare Internaţională şi Consiliul Europei.
Opiniile expuse aparţin experţilor CAPC şi nu reflectă în mod obligatoriu punctul de vedere oficial al Uniunii Europene, SIDA şi Consiliului Europei
27 Iulie 2006

Aviz
la proiectul Legii privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf)
(nr. de înregistrare în Parlament nr.2765 din 07.07. 2006)

Prin prezenta, în temeiul Concepţiei de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 373-XVI din 29 decembrie 2005, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei prezintă după cum urmează avizul asupra coruptibilităţii proiectului Legii privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

Evaluare generală

Proiectul de lege privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) (în continuare "lege") vizează reglementarea unor relaţii relativ noi pentru Republica Moldova. Deşi aceste raporturi au o largă răspîndire în comunitatea internaţională şi aplicarea detectorului comportamentului simulat este o situaţie obişnuită într-o societate democratică, Republica Moldova doar la momentul de faţă a realizat necesitatea instituirii şi reglementări unor asemenea relaţii. Adoptarea acestui act legislativ, cît şi instituirea unor mecanisme privind aplicarea detectorului comportamentului simulat, reprezintă un instrument eficient de prevenire a corupţiei, de ridicare a ţinutei etice a funcţionarilor de stat, un mijloc de supraveghere şi control al activităţii acestora. Legea permite, de asemenea, evitarea unor conflicte de interese sau înlăturarea factorilor de risc.

  1. Legea a fost înaintată de către un grup de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova  în corespundere cu prevederile art.73 din Constituţie şi art.44 din Regulamentul Parlamentului.
  2. Competenţa Parlamentului de a examina şi adopta legea de rigoare este conformă art.66 lit. a) din Constituţia Republicii Moldova
  3. Referitor la determinarea categoriei legii, trebuie să constatăm faptul că în textul proiectului a fost omisă clauza de adoptare. Acest fapt este în contradicţie cu articolul 27 din Legea privind actele legislative, nr.780/2001, potrivit căruia clauza de adoptare stabileşte temeiul legal de adoptare a actului legislativ şi categoria lui, această clauză fiind obligatorie pentru toate actele legislative.
  4. Examinarea proiectului sub aspectul respectării de către autori a cerinţelor de tehnică legislativă şi de ordin lingvistic a relevat necesitatea eliminării unor erori de ordin stilistic şi gramatical, admise în procesul de elaborare. Cît priveşte regulile tehnicii legislative, remarcăm lipsa unor obiecţii speciale.

Obiecţii de fond

1. Analiza articolului 7 "Restricţii la testare", prin prisma coruptibilităţii normelor juridice a reliefat următoarele prevederi, pasibile să genereze o relaţie sau un act de corupţie:

  1. p. c) alin.(1) art.7 "Nu vor fi supuse testării următoarele categorii de persoane: ... c) de vîrstă înaintată (la decizia specialistului poligrafolog).
  2. p.g) alin.(1) art.7 "orice  alte persoane despre care specialistul poligrafolog apreciază motivat că este contraindicată efectuarea testării".

Trebuie menţionat faptul că articolul 7 stabileşte anumite cazuri de excepţie care, în opinia noastră, urmează să fie strict reglementate.
Astfel, potrivit normelor enunţate sînt stabilite cazurile eliberării persoanei de la testarea obligatorie prevăzută de art.8 al legii. Raportînd normele articolului 7 la prevederile art.11 "Refuzul  de a fi  supus testării obligatorii",care stipulează că rezultatul refuzului de a fi supus testării, este neangajarea candidatului sau neadmiterea acestuia la exercitarea atribuţiilor de serviciu, menţionăm că acest refuz, de a fi supus testării, poate fi simplu "deghizat" sub un caz de excepţie indicat la p. c) şi p. g) din articolul 7. În acest caz, poate fi generată o situaţie, eventual, coruptibilă, deoarece aprecierea cazului, care exceptează sau eliberează persoana testată de la obligaţia de a fi testată (precizare -  doar în cazul testării obligatorii),  este lăsată la libera discreţie a specialistului poligrafolog. Menţiunea făcută se referă în special la p. g) al art.7. Cu referire la p. c) alin (1) al art.7 din Lege e necesar să menţionăm, că norma respectivă are un grad mic de precizie, prioritară fiind decizia specialistului poligrafolog. În acest context,  ca rezultat al aplicării prevederilor vizate mai sus, pot fi următoarele relaţii coruptibile:

  • persoana supusă testării obligatorii, din anumite motive (riscul de a nu trece testarea, de a obţine un rezultat negativ al testării etc.), intenţionînd să evite testarea, va încerca să determine specialistul poligrafolog să ia decizia de a-l include în categoria persoanelor, exceptate de la testare, indicată în art.7 alin.1 p. g);
  • o situaţie similară, dar puţin mai specifică, este în cazul persoanei de o vîrstă înaintată. Norma poate genera situaţia, cînd o categorie de funcţionari publici, care ocupă posturi de conducere, o bună parte dintre ei fiind persoane în vîrstă, vor fi tentaţi, să evite testarea, prin determinarea specialistul poligrafolog de a le include în categoria excepţiilor prevăzute de art.7 alin.1 p. c);
  • persoana care a obţinut unele rezultate negative ale testării şi riscă să fie supusă sancţiunilor sau să i se aplice prevederile indicate în art.29 alin.(2) p. b) şi p. c) va încerca să influenţeze specialistul poligrafolog la modificarea rezultatelor testării prin recunoaşterea lor nulă din cauza existenţei temeiurilor stipulate de art.7 alin.1 p. g) sau, eventual, art.7 alin.1 p. c)
  • atribuţiile discreţionare largi ale specialistului poligrafolog pot genera şi situaţii în care voinţa de a "deghiza" refuzul trecerii testării va fi exprimată şi de către persoana care efectuează testarea (poligrafolog).

Recomandări
- p. c) alin.1 art.7 - să fie specificată vîrsta precisă, fie prevederea respectivă să fie exclusă.
- p. g) alin.1 art.7 - să fie stipulate prevederi cu criterii clare de apreciere, fie prevederea să fie exclusă.

2. Potenţial coruptibil poate fi considerat aliniatul (2) al art.7 din lege, conform căruia  "testarea nu se efectuează  dacă  persoana - obiect al  iniţierii  unei  astfel  de testări prezintă  un aviz medical  scris care atestă că  starea fizică şi/sau  psihică al acesteia  poate provoca apariţia de reacţii neadecvate în timpul testării,  precizînd termenul de valabilitate al acestui  aviz".

Aplicarea acestei norme, în viziunea noastră, la fel poate genera o situaţie cînd persoana, supusă testării obligatorii în baza prevederilor art.8 al legii, va încerca să evite procedura testării prin prezentarea unui certificat medical fals, obţinut prin coruperea unui medic sau persoane, de competenţa căreia ţine eliberarea unui asemenea act medical. Nu este o situaţie care provoacă direct o relaţie coruptibilă, totuşi, în mod indirect poate genera un raport între persoana supusă testării şi persoana cu atribuţii de eliberare a unui asemenea act medical. Motivele unei asemenea relaţii sunt similare celor indicate în punctul 1 al prezentului aviz, modificîndu-se doar modalitatea obţinerii calităţii de persoană "exceptată de la testarea obligatorie" în baza prevederilor art.7 alin.(2) a legii.

În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că conţinutul alin.(2) din art.7 este atît de ambiguu, încît orice persoană poate fi inclusă în categoria persoanelor cărora testarea le poate  provoca diferite reacţii adverse (evident, iarăşi la discreţia specialistului-medic).

De asemenea, necesitatea acestei prevederi este discutabilă, reieşind din raţionamentul că aceasta, în viziunea noastră, va fi aplicabilă doar unor relaţii coruptibile. Astfel, la momentul angajării persoanei în una din instituţiile indicate în art.8 alin.2, cît şi pe parcursul serviciului, colaboratorii sunt supuşi unui control medical periodic, iar sănătatea fizică şi psihică este o condiţie obligatorie a angajării sau efectuării serviciului. Prin urmare, apare o întrebare logică - care este sensul normei art.7 alin.2 din lege, dacă persoana supusă testării obligatorii este prezumată că va fi în stare psihică şi fizică adecvată pentru a suporta testarea?
Recomandări
art.7 alin.2 - să fie exclus.

3. În categoria unor norme potenţial coruptibile trebuie inclusă şi prevederea din art.10 Norma indicată reprezintă o normă de blanchetă, adică cea care transmite reglementarea detaliată a raporturilor sociale, legate de efectuarea testării, în competenţa unui şir de organe executive (art.8 alin.2), şi poate provoca situaţia, cînd instituţiile respective vor avea posibilitatea să-şi creeze condiţii "comode" de funcţionare, cel mai frecvent, în detrimentul intereselor angajaţilor.

Necesitatea acestei prevederi este discutabilă şi reieşind din prevederile art.32 alin.1 din lege, care stipulează expres că " Principiile organizatorice ale efectuării în Republica Moldova a testărilor de către autorităţile abilitate cu iniţierea testării la poligraf, normele metodice unice de efectuare a acestor testări, precum şi modul de pregătire a specialiştilor poligrafologi sînt determinate şi ... de către Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului".  Reieşind din conţinutul prevederilor enunţate, se conturează un conflict evident dintre normele aceleiaşi legi,  care deşi reglementează aceleaşi relaţii, totuşi oferă o "dublă competenţă" în reglementarea aceluiaşi subiect. Norma prevăzută de art.32 alin.1 al legii oferă posibilitatea de a generaliza şi de a unifica practica aplicării detectorului de comportament simulat şi efectuării testărilor, fapt care ar evita interpretări diferite şi contradictorii. În cazul în care va fi păstrată prevederea respectivă din art.10 al legii, considerăm că se va forma o practică separată în fiecare organ, fapt ce va condiţiona aplicarea legii în folosul şi în interesele organului, care iniţiază testarea. Mai mult decît atît, situaţia se poate agrava în cazul testării obligatorii (art.8).
Recomandări
Art.10 - să fie exclus

4. Articolul 13 stabileşte, că testarea benevolă se efectuează doar în cazul, dacă persoana consimte în scris efectuarea acesteia. Reieşind din evaluarea în cumul a normelor, specificate în articolele ulterioare (art.14, art. 15),  se poate afirma că formularea acestora a fost făcută într-un mod, care exclude caracterul benevol al testării. Astfel, în articolele menţionate este stipulat că iniţiatorul testării are dreptul să "efectueze" testarea în cazurile indicate (articolul 14 alin.1, art.15 alin.2 ). Ţinînd cont de prevederile invocate, în viziunea noastră, este probabil că testarea se va face practic în toate cazurile. Reieşind din raţiunea normelor respective, persoanei testate îi rămîne doar un spectru restrîns de cazuri cînd aceasta poate benevol să ceară testarea sau să consimtă efectuarea acesteia, cu excepţia cazurilor unei eventuale anchete de serviciu, cînd există suspecţi de comiterea unei contravenţii, cînd este necesar accesul la informaţii de uz de serviciu etc. Autorii proiectului, prin normele articolelor 14 şi 15 au limitat esenţial aplicabilitatea principiului benevol al testării, stipulînd doar cazurile în care iniţiatorul testării are dreptul arbitrar de a efectua testarea. Aceste cazuri sunt exhaustive şi, reieşind din numărul şi caracterul acestora, însăşi solicitarea persoanei de a recurge la testarea benevolă sau consimţirea benevolă a acesteia la o testare iniţiată apare doar ca o excepţie şi nu ca o regulă.

5. Printre principalele obiecţii de fond asupra textului legii trebuie menţionată prevederea art.14 "Cazurile de recurgere la testare benevolă". Astfel, alin.2 şi alin.3 din articolul 14 al proiectului stabilesc că  "(2) În scopul  asigurării  protecţiei  informaţiei  de uz de serviciu, autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, au dreptul să efectueze testarea  persoanelor care, conform contractului de muncă, vor avea sau au acces la informaţia de uz de serviciu. (3) La cercetarea contravenţiilor săvîrşite în cadrul  relaţiilor de muncă autorităţile  abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, audreptul să efectueze testarea  angajaţilor, dacă  aceasta decurge din contractul de muncă".

Scopul principal al articolului este de a institui anumite condiţii privind efectuarea testării benevole cu respectarea dreptului persoanei de a decide asupra necesităţii efectuării testării. În acest sens, autorii proiectului au stipulat posibilitatea iniţiatorului testării nu numai de a cere arbitrar efectuarea testării la poligraf, ci şi să o efectueze în anumite cazuri, cum ar fi:

  1. în scopul asigurării protecţiei informaţiei de uz de serviciu;
  2. la cercetarea contravenţiilor săvîrşite în cadrul relaţiilor de muncă

Unica condiţie independentă de voinţa iniţiatorului testării este "stipularea în contractul de muncă a posibilităţii efectuării testării". Trebuie să menţionăm faptul că această condiţie, în majoritatea cazurilor, este una formală. În cele mai frecvente cazuri, angajatorul, tinzînd să obţină calitatea de iniţiator al testării, va stipula expres în contractul de muncă necesitatea testării. În aceste condiţii este firesc faptul că angajatul va fi nevoit să accepte condiţiile contractuale impuse de angajator.
Urmează să evidenţiem faptul, că textul normei analizate este ambiguu şi din alt punct de vedere. Această remarcă se referă la noţiunea "informaţia de uz de serviciu", precum şi la noţiunea "contravenţii reieşite din relaţii de muncă". În primul caz, fiecare instituţie publică sau chiar şi un agent comercial pot decide arbitrar şi unilateral, atribuirea informaţiei la categoria informaţiilor de uz de serviciu. Prin urmare instituţiile respective vor putea supune testării  fiecare persoană care are acces la informaţia respectivă. Indiferent de caracterul real al informaţiei, testarea va putea fi aplicată, extensiv, unor cazuri care nu cad sub incidenţa legii. În asemenea caz, precum şi în cazurile iniţierii unor cercetări de serviciu, fondate în baza unor informaţii neconfirmate, testarea la poligraf va putea fi interpretată ca o probă a necorespunderii persoanei funcţiei ocupate, şi respectiv va condiţiona apariţia unor riscuri de concediere a unor persoane "indezirabile". În această situaţie, apare riscul oferirii iniţiatorului testării unei posibilităţi de apreciere unilaterală a corespunderii angajatului său, făcută în baza unei testări, care aparent  are un caracter benevol, dar realmente este una obligatorie. 
Recomandări
În art.14-15 urmează să fie stipulată condiţia acordului expres al persoanei testate

6. Menţiunea din art.15 alin.1 - "Testarea benevolă cu titlu de expertiză în cadrul cercetărilor de serviciu se efectuează în conformitate cu  legislaţia în vigoare"reprezintă, în viziunea noastră, o normă potenţial coruptibilă.

În acest context, trebuie remarcat că norma are un caracter imprecis şi face referire la legislaţia,  care ar trebui să reglementeze acelaşi obiect ca şi al prezentului proiect de lege. Aşa fiind, dacă norma respectivă nu va fi modificată, această situaţie va genera cazuri de aplicabilitate dublă şi, eventual, diferită a unor prevederi distincte care au acelaşi obiect. Riscul apariţiei unor interpretări diferite şi, respectiv, a unor relaţii coruptibile se amplifică în cazul existenţei prevederilor art.10 al legii, care stipulează posibilitatea iniţierii testării de către fiecare instituţie, indicată în art.8 alin.(2).
Recomandări
În art.15 alin.1 expresia "în conformitate cu legislaţia în vigoare" să fie înlocuită cu expresia "în conformitate cu prezenta lege" sau cu o expresie similară care să facă referire la legea în cauză, care reprezintă o lege specială.

7. Aceleaşi argumente indicate în p.6 al prezentului aviz pot fi invocate şi referitor la art.16 alin.1 ("Refuzul persoanei de a fi  supusă testării benevole "(1) Consecinţele refuzului  persoanelor, de a fi supuse testării benevole, iniţiate de autorităţile publice, abilitate cu dreptul de iniţiere a testării la poligraf, cu  titlu de expertiză,  sînt stabilite de legislaţia în vigoare.)

Legea expres stipulează consecinţele refuzului persoanei de a fi supusă testării benevole cu titlu de expertiză (a se vedea alin.(2)-(5) din art.16), fără a fi necesar de a lasă la discreţia instituţiilor respective posibilitatea de apreciere arbitrară a refuzului testării.
În acelaşi timp, trebuie menţionat că proiectul de lege nu a dezvoltat noţiunea de "testare benevolă cu titlu de expertiză" şi acest fapt creează confuzii la interpretarea noţiunilor de "testare benevolă" şi "testare benevolă cu titlu de expertiză", în cazul cînd condiţiile şi modalitatea de efectuare a ambelor testări sunt similare.
Recomandări
În art.16 alin.1 expresia "în conformitate cu legislaţia în vigoare" să fie înlocuită cu expresia "în conformitate cu prezenta lege" sau cu o expresie similară care să facă referire la legea în cauză.

8. Conform art.18 alin.2  este stabilit că pentru efectuarea testării se folosesc mijloacele tehnice ce corespund cerinţelor stabilite de legislaţia Republicii Moldova privind reglementarea tehnică. Referirea expresă la normele "legislaţiei Republicii Moldova privind reglementarea tehnică" este atît de imprecisă, încît folosirea unor mijloace tehnice care nu corespund cerinţelor de ordin tehnic nu va fi supusă controlului. Stabilirea strictă a condiţiilor tehnice şi respectarea unor cerinţe de ordin tehnic la utilizarea detectoarelor de testare a comportamentului simulat sînt extrem de necesare, întrucît, fără acestea, procesul de testare poate fi pus sub semnul întrebării. Utilizarea unui aparat tehnic învechit sau care nu corespunde cerinţelor de ordin tehnic va oferi posibilitatea poligrafolog-ului să manevreze cu rezultatele testărilor şi, respectiv, va da naştere unor relaţii coruptibile. Cu atît mai mult, cînd analizăm în cumul cu aceste prevederi şi norma din art.18 alin.3 potrivit cărora "Specialistul poligrafolog care la efectuarea testării utilizează poligraf ce nu corespunde cerinţelor stipulate la alin.(2) al prezentului articol sînt traşi la răspundere administrativă în corespundere cu legislaţia în vigoare", care poate fi inclusă la  categoria normelor ce lipsesc funcţionarul de răspundere pentru încălcările admise, se poate observa că specialistul poligrafolog va putea să evite uşor răspunderea pentru denaturarea rezultatelor prin utilizarea unor aparate, care nu corespund cerinţelor tehnice. Actualmente nu este stipulată nici o răspundere pentru o asemenea contravenţie cum ar fi "utilizarea aparatelor care nu corespund condiţiilor tehnice" sau ceva asemănător.
Recomandări
În art.18 alin.2 expresia "în conformitate cu legislaţia privind reglementarea tehnică" să fie înlocuită cu expresia în care să se facă referire la o lege specială. Aceiaşi recomandare este valabilă şi pentru art.18 alin.2.

9. Art.16 alin.(4) oferă iniţiatorului testării o discreţie largă de a utiliza arbitrar, "la decizie", mijloacele tehnice de înregistrare audio şi video a procesului de testare. În fond, utilizarea înregistrărilor video şi audio a procesului testării persoanei urmează să fie lăsată la latitudinea persoanei supuse testării, deoarece condiţiile efectuării testării supun ultima la un anumit stres psihologic, creează un disconfort psihic. Existenţa unei surse suplimentare de stres psihologic cum ar fi înregistrarea video şi audio, decisă de iniţiatorul testării, va pune persoana testată într-o dependenţă mai mare faţă de condiţiile impuse din exterior, respectiv posibilitatea de denaturare şi manevrare cu rezultatele testărilor creşte. Norma sus-indicată poate fi calificată drept o normă care oferă un spectru larg de discreţie, deşi, realmente, oportunitatea aplicării înregistrărilor urmează să fie pusă în rang de excepţie.
Recomandări
În art.16 alin.4 expresia "la decizia" să fie exclusă, fiind înlocuită cu criterii clare şi exhaustive de utilizare a înregistrărilor, sau expunerea cazurilor în care înregistrarea este obligatorie (spre ex. pericolul dispariţiei rezultatelor testărilor, testări repetate cu rezultate diferite, gravitatea faptelor cercetate care au servit la iniţierea testării, etc.).

10. Unul din drepturile fundamentale ale cetăţeanului este dreptul la un interpret sau dreptul la un traducător calificat, cînd este vorba de o procedură în faţa unei instanţe (art.118 din Constituţie). Deşi art.118 din Constituţie se referă la un proces judiciar, relaţiile reglementate de proiectul legii, într-un anumit mod, pot fi atribuite la proceduri cu caracter judiciar, atunci cînd este vorba de obţinere a unor informaţii care pot servi în eventualitate drept o probă într-un alt proces, fie penal, fie contravenţional, disciplinar etc. Garanţiile unui proces echitabil, indicate în art.6 al Convenţiei Europene cu privire drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, la fel indică asupra respectării dreptului la un interpret sau traducător. În practica CEDO în domeniu însăşi iniţierea testării şi efectuarea acesteia poate fi considerată drept iniţierea unui proces în privinţa persoanei sau înaintarea acuzaţiei, moment din care statul urmează să acorde garanţiile stipulate de Convenţie. Prin prisma acestor raţionamente, art.19 alin.(1) p. c)  conform căruia "La testarea persoanelor care cad sub incidenţa art.8 şi art.13 din prezenta lege, în afară de persoana testată şi specialistul poligrafolog în sală pot fi prezenţi: ... p. c) translatorul (la dorinţa persoanei testate sau la decizia iniţiatorului testării)", poate fi atribuit la categoria normelor care pot genera încălcarea acestui drept fundamental.
Cum s-a indicat mai sus, specificul testării comportamentului simulat constă în crearea unor condiţii şi atmosfere psihologice speciale, în care persoana supusă testării este pusă într-o situaţie de disconfort şi, respectiv, este foarte vulnerabilă. În condiţiile de faţă existenţa unui traducător, prezenţa căruia şi calitatea lui este lăsată la discreţia iniţiatorului testării, va genera, eventual, o situaţie în care încălcarea drepturilor persoanei va fi uşor admisă. Aceeaşi situaţie va genera şi posibilitatea denaturării rezultatelor testării în folosul şi în interesul iniţiatorului testării, respectiv o situaţie de conflict de interese, mai ales dacă chiar traducătorul se va afla într-o situaţie dependentă de iniţiatorul testării.
Recomandări
În art.19 alin.1 p. c expresia "sau la decizia iniţiatorului testării" să fie exclusă.

11. Argumentele enunţate în p.10 al avizului sînt valabile şi pentru art.19 alin.(2)  p. e)  "(2) La testarea persoanelor care cad sub incidenţa art.15 alin.(2) din prezenta lege, în afară de persoana testată şi specialistul poligrafolog, în sală pot fi prezenţi... p.e) translatorul (în modul stabilit de legislaţia în vigoare)". Rezultatul aplicării acestei norme pot la fel crea unele dezavantaje pentru persoane supuse testării, iar dreptul lor la interpretare sau traducere este iluzoriu şi pur declarativ. Mai ales, dacă prevederile art.118 din Constituţie se vor interpreta restrictiv şi dreptul fundamental la un traducător sau interpret se va considera aplicabil doar în cazul unor proceduri judiciare. 
Recomandări
În art.19 alin.2 p. e) expresia "în modul stabilit de legislaţia în vigoare" să fie înlocuită cu expresia "la solicitarea expresă a persoanei testate".

12. Ambele prevederi enumerate în p.10 şi p.11 ale avizului sînt în contradicţie esenţială cu norma art.20 alin.2, conform căruia "Dacă specialistul poligrafolog şi persoana testată nu pot comunica în cadrul testării într-o singură limbă, iniţiatorul  testării este obligat să coopteze un translator la cererea specialistului poligrafolog sau a persoanei testate". Este evidentă situaţia conflictului de norme cu o putere juridică similară. Astfel, art.19 alin.(1) p. c) şi alin.(2) p. e) atunci cînd este invocată prezenţa unui traducător, indică asupra existenţei oportunităţii iniţiatorului testării de a opta între a asigura prezenţa sau nu (..la decizia iniţiatorului, ... în conformitate cu legislaţia în vigoare), iar art.20 alin.(2) stabileşte obligaţia cooptării unui translator.
Recomandări
Conflictul de norme va dispare după introducerea modificărilor indicate în p.10 şi p.11 al prezentului aviz

13. În cadrul analizei proiectului de lege s-a identificat drept o normă potenţial coruptibilă  p. c alin.(2) din art.22. "(2) iniţiatorul este în drept ... p.c) să decidă cu privire la timpul familiarizării persoanei testate cu rezultatele testării efectuate în privinţa sa. Astfel, norma are un grad mare de pericol să genereze un raport coruptibil şi să creeze o situaţie de inechitate, datorită faptului că nu a fost stipulat un termen concret de familiarizare a persoanei supuse testării,  lăsînd stabilirea acestuia la discreţia iniţiatorului. Astfel, timpul familiarizării este important, pentru a crea posibilitatea contestării unor acte ale instituţiei care a iniţiat testarea şi care a pus la baza deciziei sale rezultatele testării. Necunoscînd o perioadă îndelungată rezultatele testării sale, care a servit drept temei pentru concedie, persoana riscă să formuleze o contestare nemotivată fie să depăşească termenul de contestare.
Recomandări
Art.22. alin.(2) p. c) să stabilească fie termenul în care iniţiatorul poate decidă despre termenul de familiarizare sau să fie stabilite termene la diferite categorii de testări.

14. Coruptibil se consideră şi art.22 alin.(3) care stipulează că "(3) Iniţiatorul testării poartă răspundere pentru încălcarea normelor prezentei legi, în corespundere cu legislaţia în vigoare. Conform art.8 alin.(2) drept iniţiatori a testării sînt stabilite un şir de instituţii publice, considerate în sensul prezentei legi drept iniţiatorii testărilor, dar care nu pot fi real subiecţii unei răspunderi în sensul prevederilor Codului cu privire la contravenţiile administrative, legii penale etc. Răspunderea nu este specificată, nu este clară categoria răspunderii, cine va fi persoana responsabilă din cadrul instituţiei etc. Consecinţele lipsei unei răspunderi pentru încălcarea legii sînt: existenţa riscurilor de coruptibilitate, încălcării drepturilor stipulate de lege şi imposibilitatea reală de a atrage persoanele responsabile la răspundere pentru delicte sau alte încălcări.
Recomandări
Art.22 alin.(3) să facă referire la o răspundere concretă, expres prevăzută într-un act legislativ şi să stabilească categoriile de persoane din cadrul instituţiilor, care vor purta răspundere pentru încălcarea legii.

15. Potrivit art.23 alin.(1) p. h) "La efectuarea testării, specialistul poligrafolog este obligat ... h) să păstreze secretul informaţiei care i-a devenit cunoscută în legătură cu efectuarea testării, cu excepţia cazurilor cînd transmiterea acestei informaţii se efectuează în corespundere cu legislaţia în vigoare". Transmiterea arbitrară a informaţiei obţinute în cadrul testărilor poate să prejudicieze grav situaţia persoanei testate, în special cînd este vorba de testări în cazurile acţiunilor operative de investigaţii. Consecinţele acestei norme de trimitere sînt lipsa răspunderii specialistului poligrafolog, care va evita cu uşurinţă răspunderea pentru o divulgare neadmisă raportînd-o la necesităţile indicate în unele norme inaplicabile pentru condiţiile de faţă (spre ex. unele instrucţiuni interdepartamentale, ministeriale etc.)
Recomandări
Art.23 alin.(1) să facă referire la o răspundere efectivă, expres prevăzută de vre-un act legislativ

16. Asistentul specialistului poligrafolog, în linii generale, se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii caracteristice ultimului, cu condiţia că î-i este subordonat şi nu are dreptul să intervină în acţiunile acestuia. La fel, în cadrul atribuţiilor de serviciu asistentul ia cunoştinţă de materialele testărilor, în egală măsură ca şi specialistul poligrafolog. Din aceste considerente, răspunderea pentru divulgarea informaţiilor urmează a fi similară responsabilităţii poligrafolog-ului. Astfel, considerăm inadmisibilă expresia din art. 25. alin.(2) care stabileşte că "Asistentul specialistului poligrafolog poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei care i-a devenit cunoscută în cadrul testării, în corespundere cu legislaţia în vigoare).
Recomandări
Art. 25. alin.(2) trebuie să prevadă aceeaşi categorie de răspundere pentru divulgare, similară  răspunderii specialistului poligrafolog.

17. Art.29 alin.2 lit. c) din Lege se caracterizează ca unul din cele mai problematice. Este evident un decalaj dintre norme şi consecinţele aplicării. Astfel, art.29 menţionează modul de utilizare a rezultatelor testărilor şi expres stipulează că acestea nu pot fi apreciate drept probe pertinente, adică au un caracter de dirijare sau de orientare. Pe cînd art.29 alin.2 p. c) indică asupra unei consecinţe nefaste pentru persoana care este supusă testării, întrucît aceasta, nevoită să-şi păstreze locul de muncă, va recurge la orice procedee pentru a evita aplicarea normei menţionate. Astfel, art.29 alin.2 indică pe de o parte în p. a) că "Rezultatele testării care indică caracterul neautentic al informaţiei comunicate de persoana testată ... nu constituie dovadă a caracterului neautentic al informaţiei comunicate de persoana testată" , pe de altă parte "rezultatele îi oferă dreptul iniţiatorului testării să suspende executarea de către această persoană a obligaţiilor sale de serviciu".

Persoana testată fiind în pericol de a fi suspendată din serviciu în baza "dreptului" declarat de art.29 alin.(2) p. c) în cele mai frecvente cazuri va încerca să "formeze o relaţie coruptibilă" cu persoana responsabilă de emiterea deciziei.
Recomandări
Art.29 alin.(2) p. c) - fie să fie exclus, fie să fie stipulată expresia "doar în raport cu alte materiale ale cercetării de serviciu, care dovedesc caracterul neautentic al informaţiei comunicate".

18. În art.30 alin.(1) autorii proiectului au lăsat la discreţia iniţiatorului stabilirea termenului de păstrare a materialelor testărilor. În anumite situaţii, utilizarea materialelor testării, peste termenul indicat de lege, poate genera anumite situaţii sensibile pentru persoanele testate. Esenţa detectării unui comportament simulat este de a obţine rezultate credibile doar la momentul situaţiei de fapt sau, cel puţin, după un timp relativ scurt, după fapta care a generat necesitatea testării. Peste o perioadă îndelungată oportunitatea testării scade proporţional cu scurgerea timpului. Astfel, necesitatea păstrării rezultatelor testării peste termenul indicat de lege decade. Iar oferirea acestei posibilităţi organului care iniţiază şi păstrează rezultatele testărilor va crea situaţia în care unele din rezultate, nefiind actuale vor putea fi folosite abuziv (chiar şi la suspendarea din serviciu în baza prevederilor art.29 alin.(2) p. c)
Recomandări
Art.30 alin.(1) - expresia "dacă iniţiatorul testării nu va stabili un termen de păstrare mai mare" să fie exclusă.

19. Articolele 32 - 34 instituie anumite pîrghii de control a activităţii de testare la poligraf şi stabilesc concret organele abilitate cu iniţierea şi verificarea respectării legislaţiei în domeniu. Trebuie menţionat că, pentru moment, nu este stabilită nici o modalitate distinctă sau un instrument juridic real, care ar permite eficientizarea controlului. Astfel, normele au doar un caracter declarativ şi nu mai mult. În cazul controlului din partea Procuraturii (art.34) poate fi constatată lipsa supravegherii eficiente. Astfel, conform Legii cu privire la Procuratură, dacă este vorba despre un act de control din partea procurorului care a avut drept scop verificarea corespunderii unei anumite activităţi prevederilor legii (în cazul de faţă verificarea respectării legislaţiei în timpul efectuării testărilor cu utilizarea poligrafului şi asupra caracterului legitim al deciziilor adoptate) actele de reacţionare a procuraturii poartă un caracter de recomandare şi nu de sancţionare. În esenţă, procurorul nu poate restabili un fapt sau o situaţie juridică, dacă constată o încălcare a legislaţiei, nu este în drept să anuleze decizia sau să ceară un control suplimentar. Unicul act de reacţionare este sesizarea care este adresată la fel persoanei sau instituţiei care a admis o asemenea încălcare.

De asemenea, normele nu au stipulat criteriile în baza cărora se vor distinge domeniile de control ale diferitor instituţii şi care sunt procedeele aplicabile. Rămîne neclară situaţia cine va verifica corespunderea activităţii de testare a Procurorului General sau adjuncţilor Procurorului General, care conform aceluiaşi articol sunt înzestraţi cu atribuţii exclusive de verificare a respectării legii.

Totodată, legea a prevăzut posibilitatea iniţierii unei testări repetate şi a stabilit efectuarea unui control din oficiu din partea instituţiilor abilitate de art.32 - 34, însă nu stipulat expres posibilitatea reală a persoanei supuse testării de a contesta rezultatele acesteia, fie chiar şi în faţa organului menit să verifice respectarea legislaţiei în domeniu. În cazul în care nu este prevăzut dreptul la contestare efectivă, efectuarea controlului din oficiu poate deveni doar formală.
Recomandări
La articolele 32 - 34 este necesară introducerea unui şir de modificări esenţiale, care în linii generale s-ar referi la

  1. introducerea dreptului persoanei testate de contestare a rezultatelor testării
  2. introducerea termenelor de control şi a procedeelor de atragere la răspundere a persoanelor culpabile de încălcarea legislaţiei în domeniu
  3. precizarea procedeelor de control, actelor de reacţionare etc.

Concluzii

Considerăm că proiectul Legii poate fi adoptat cu condiţia revizuirii sau eliminării elementelor coruptibile, evidenţiate în secţiunea precedentă a avizului.