CAPC

Nr.

Articolul

Obiecţia

1

Art.1

La definiţia termenului de "actuar". Considerăm inadecvată utilizarea textului "cu studii statistice, matematice sau economice", datorită inoportunităţii şi coruptibilităţii exigenţei referitoare la domeniile de studii, cu atît mai mult că acestea pot fie de un caracter mai divers, în plus nici nu este precizat faptul dacă este vorba de studii superioare universitare. Considerăm suficient ca actuarul să dispună de un certificat de calificare eliberat de Autoritatea de supraveghere. De asemenea, menţionăm necesitatea precizării normei de blanchetă "avînd şi alte responsabilităţi specificate în prezenta lege". Neclaritatea acestei dispoziţii va determina temeiuri de abuz din partea Autorităţii de supraveghere, care va stabili dacă o anumită profesiune determină sau nu posesia unui certificat de calificare.
La definiţia termenului de "agenţie de rating" - considerăm necesar să se precizeze înţelesul textului "standardele şi cerinţele adoptate la nivel mondial". Atenţionăm şi asupra acelui fapt că legislaţia noastră nu cunoaşte asemenea concept cum este cel de "agenţie de rating", iar neclaritatea, indubitabil, determină coruptibilitatea.

2

Art.2

Un act normativ al Republicii Moldova nu poate avea aplicabilitate teritorială în afara hotarelor teritoriului ţării (excepţie teritoriul ambasadelor ş.a. care oricum sunt cuprinse de definiţia de teritoriu). În legătură cu aceasta textul "sau în afara teritoriului ei" urmează a fi exclus, sau urmează a fi precizat pentru a fi excluse interpretările eronate.
De asemenea, în formula expusă la art.2, obiectivul legii pare să fie unul represiv şi nu regulatoriu, fapt ce în esenţă contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

3

Art.4

Cadrul juridic aplicabil în Republica Moldova este şi poate fi determinat doar de Constituţia ţării, şi anume de art. 4, 8, 72, 94 şi 102. În dimensiunea acestor prevederi, orice alte reglementări similare celor incluse în art. 4 din proiect sunt atît inutile, cît şi ilegale.

4

Art.5 alin. (2)

Art. 4 şi art. 8 din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dreptul intern al Republicii Moldova, menţionîndu-se în ce caz se recunoaşte prioritatea prevederilor internaţionale. Astfel, prioritate sau, altfel zis, aplicabilitate directă o au doar acele prevederi ale tratatelor internaţionale care se referă la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În cazul celorlalte tratate internaţionale legislatorul urmează să adopte acte legislative ce ar asigura iminenţa acestora în dreptul intern al Republicii Moldova.
Raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi - nu fac parte din categoria de norme ce privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În asemenea context este necesar de revăzut textul normei ce face referire la aplicabilitatea directă a tratatelor internaţionale ce privesc raporturile de asigurare.
În acest context e necesar să fie consultată hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55/14.10.99 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova.

Totodată, menţionăm neclaritatea primei propoziţii în raport cu cea de a doua din alin. (2) art.5.

5

Art.5 alin. (3)

Nu este clar de ce posibila aplicabilitate indirectă a tratatelor internaţionale, la care se face referinţă în alin. (2) art. 5 nu se reglementează şi în cazul asigurării facultative - prevederile alin. (3) art. 5

6

Art. 6
alin. (6)

7

Art. 7
alin. (6)

Nu este clar despre care anume prime de asigurare este vorba: prime de asigurare obligatorie sau şi a celor facultative. Considerăm că autoritatea de supraveghere ar putea colecta date statistice doar ce priveşte primele de asigurare obligatorii.

8

Art. 8 alin. (1)

Menţionăm, că aici şi în continuare, prevederile proiectului examinat nu ţine cont reglementările Capitolului XXVI din Cartea a treia a Codului civil.

9

Art. 8 alin. (3) şi (4)

Aceste prevederi stabilesc expres lista genurilor de asigurări care pot fi practicate de asigurători, specificînd că asigurătorul este în drept să-şi desfăşoare activitatea în limitele claselor de asigurare, enumerate în Anexa nr. 1 la proiect. Aceasta la rîndul său este o limitare a dreptului asigurătorilor de a elabora noi produse în funcţie de necesităţile pieţei, cît şi o limitare a drepturilor asiguraţilor de a beneficia de asigurări noi şi inovatoare în domenii, care, în concluzie, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

10

Art.9

Prevederile acesteia par a fi inutile în raport cu art. 16 din Constituţie. În cazul în care intenţia autorului proiectului era de a reitera această normă constituţională, atenţionăm asupra necesităţii precizării intenţiei, precum şi oportunitatea revederii locului acestei norme în conţinutul proiectului.

11

art. 16 alin. (5)

Accesul la justiţie este un drept şi, respectiv, o lege nu poate obliga o persoană să se adreseze în instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile. În legătură cu acest fapt, în propoziţia a doua, textul "părţile sînt obligate" urmează a fi substituit cu "părţile sunt în drept". O altă opţiune ar fi excluderea propoziţiei a doua din alin. (5) art. 16.

12

Art. 17 alin. (1) lit. a) şi b)

Cuvîntul "premeditat" trebuie substituit cu "intenţionat", iar "crime premeditate" cu "infracţiuni intenţionate".

13

Art. 17 alin. (1) lit. c)

Necomunicarea datelor - drept condiţie de exonerare de răspundere poate fi acceptată doar dacă o asemenea necomunicare are un caracter intenţionat. Considerăm necesar să se precizeze acest fapt.

14

Art. 17 alin. (1) lit. d)

Este inacceptabilă referirea la "alte cazuri prevăzute de legislaţie", atunci cînd legea reglementează cazurile în care asigurătorul este în drept să refuze asiguratului plata deplină sau parţială a despăgubirii de asigurare în asigurările de bunuri, cu atît mai mult că reglementarea exhaustivă a acestor cazuri este prerogativa Legii cu privire la asigurări. Este o normă mult prea importantă, neclaritatea căreia, fără îndoială, induce un risc sporit de coruptibilitate.
Mai mult decît atît, acel fapt că termenul de "legislaţie" presupune legile cît şi actele subordonate legilor, prin norma incertă de trimitere de la lit. d) a al. 1) art. 17 - se creează posibilitatea de abuz coruptibil, admiţîndu-se, într-o eventualitate, reglementarea prin alte acte normative decît printr-o lege cazurile de exonerare a asigurătorului de obligaţia plăţii despăgubirii.

15

Art. 19 lit. b)

16

Art. 21 alin. (3)

17

Art. 22 alin. (4)

18

Art. 24 alin. (3)

Ce priveşte lit. c): prezentarea declaraţiei scrise privind sursa de provenienţă a mijloacelor capitalului social minim depus.
Tot ce priveşte sursa de provenienţă a mijloacelor financiare se află sub controlul Inspectoratului Fiscal şi a Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (a se vedea Legea nr. 633/15.11.2001 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi de finanţare a terorismului etc.). Un control suplimentar creează posibilităţi de abuz a funcţionarilor publici (autorităţii publice) şi, implicit, dublarea funcţiilor de control.
La lit. g). Asemenea cerinţă este dificilă a fi realizată cu atît mai mult că este vorba de o perioadă de circa 3 ani de zile. Mai mult decît atît, autoritatea publică nu poate să intervină în modul de gestiune a afacerii asigurătorului, iar în acest caz nici nu poate solicita prezentarea business-planului ş.a., astfel cum este stabilit la lit. g). Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

19

Art. 24 alin. (4)

20

Art. 25

21

Art. 26 alin. (1) lit. (a)

22

Art. 26 alin. (2)

23

Art. 26 alin. (4)

24

Art. 27

Prevederea, precum că Societatea pe Acţiuni căreia i s-a retras licenţa urmează să fie lichidată forţat, contravine alin. (3) art.9 şi art. 126 din Constituţie. Astfel, Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire. Art. 10 din aceeaşi lege prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Concomitent, această interdicţie trebuie să fie conformă prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie.

25

Art. 29 alin. (4)

Tot ce priveşte rapoartele financiare, sursa de provenienţa a mijloacelor financiare se află sub controlul Inspectoratului Fiscal şi al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (a se vedea Legea nr. 633/15.11.2001 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi de finanţare a terorismului ş.a.). Stabilirea unei asemenea atribuţii pentru Autoritatea de supraveghere creează posibilităţi de abuz a funcţionarilor publici (autorităţii publice) şi nu va facilita dezvoltarea acestui domeniu de afaceri. Cu atît mai mult că este vorba de verificarea "stabilităţii financiare" şi a "bunei credinţe a persoanelor" care "intenţionează să obţină" - adică să procure acţiuni. Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

26

Art. 29 alin. (5)

Acest aliniat prevede posibilitatea unii autorităţi publice să limiteze, suspendînd, dreptul de vot al acţionarului, ceea ce înseamnă nu altceva decît faptul că o autoritate publică îşi asumă dreptul de a limita posibilitatea de gestionare a dreptului de proprietate (acţiunilor). Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

27

Art. 31 alin. (2)

Textul "trebuie să elaboreze" urmează a fi substituit cu "poate să elaboreze". Legislatorul nu este în drept să impună agentul economic să desfăşoare activitatea de asigurare/reasigurare. O asemenea modificare va ajusta prevederea la art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

28

Art. 31 alin. (2) lit. f)

Textul "f) reglementări privind respectarea principiilor guvernării corporative." - este o prevedere imprecisă. Nici un act nu determină care sunt principiile guvernării corporative. Mai mult decît atît, modul de gestionare a afacerii se referă doar la fondatorii agentului economic. Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.
Menţionăm şi acel fapt că literele expuse în alin. (2) nu pot avea un caracter exhaustiv.

29

Art. 31 alin. (3)

Literele a) - e) conţin prevederi ce contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, deoarece modul de gestionare a afacerii priveşte doar fondatorii agentului economic iar obligaţiile enunţate nu vor facilita activitatea sau controlul agentului economic, favorizînd doar eventualele abuzuri din partea Autorităţii de supraveghere. Astfel, obligaţia de la lit. a) - ţinerea evidenţei contabile - este o obligaţie a oricărei persoane ce practică activitatea de întreprinzător. Concomitent, verificarea/analiza rezultatelor de către Autoritatea de supraveghere, pentru a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă, este o intervenţie nejustificată în activitatea asigurătorului şi contravine articolelor menţionate mai sus.
Atenţionăm că obligaţia ce se impune de Autoritatea de supraveghere ca asigurătorul să prezinte "toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de aceasta" este aceeaşi intervenţie în activitatea agentului economic.
Mai mult decît atît, asemenea obligaţie imprecisă va facilita abuzuri şi va motiva coruptibilitatea din partea funcţionarilor Autorităţii de supraveghere. Remarcăm şi acel fapt că orice culegere şi analiză a informaţiei presupune şi cheltuieli majore care, în cazul în care asemenea obligaţie se prepune asigurătorului, urmează şi să fie suportată de către ultimul. Concomitent, nu este clar, de ce analiza unei asemenea informaţii trebuie să fie făcută de către asigurător, cînd asemenea obligaţie este în seama Autorităţii de supraveghere.

30

Art. 31 alin. (7)

Conţine prevederi imprecise. Nu este clar despre ce fel de cerinţe anume este vorba şi cum se coroborează aceasta cu prevederile Legii nr. 171 din 06.07.94 cu privire la secretul comercial. De asemenea, nu este clar cum asemenea cerinţe ar putea fi aplicate faţă de instrumente financiare derivate, care nu sînt incluse în raportul financiar al asigurătorului (reasiguratorului), deoarece neincluderea acestora în raportul financiar - denotă ori că raportul nu conţine date complete ori că asemenea date nu ţin de activitatea de asigurare a asigurătorului.

31

Art. 31 alin. (8)

Articolul 31 conţine prevederi ce se referă la norma de prudenţă şi cerinţele aplicabile acesteia. În legătură cu aceasta, legislatorul nu mai poate ceda competenţa sa Autorităţii de supraveghere pentru ca "cerinţele faţă de alte norme de prudenţă se stabilesc prin acte normative ale Autorităţii de supraveghere.". O asemenea prevedere va reprezenta nu altceva decît o autolimitare de către Parlament a competenţei sale, iar în final o încălcare a prevederilor art. 72 din Constituţie. Mai mult decît atît, este inadmisibil ca o parte din cerinţe să fie stabilite de lege, iar altele de către o structură a puterii executive. În asemenea mod, Guvernul (Autoritatea de supraveghere) va încălca prevederile art. 6 din Constituţie. Atenţionăm şi asupra unui pericol sporit de coruptibilitate ce se creează din partea Autorităţii de supraveghere.

32

Art. 32

Prevederile articolului în cauză reflectă o intervenţie brutală, nemotivată, a puterii executive în gestionarea unei afaceri private. Asemenea intervenţie care obligă un agent economic să solicite aviz pentru a investi în alte societăţi (cu excepţia cazului societăţii în nume colectiv sau societăţi în comandită), un aviz ce priveşte tranzacţiile de proporţii, ce priveşte împrumuturile, gajarea bunurilor sale etc. contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie şi nu se încadrează în limitele admise de art. 54 din Constituţie.
Atenţionăm că asemenea prevederi constituie o contra-garanţie a respectării drepturilor investitorilor, astfel încît există pericolul sporit ca investitorii să procure acţiuni, însă să nu le poată fructifica sau să dispună de ele. În aceste condiţii, cumulate cu legislaţia imperfectă privind piaţa valorilor mobiliare, procedura de procurare a acţiunilor asigurătorilor va fi foarte anevoioasă, fapt ce va reduce drastic nivelul investiţiilor în domeniul asigurărilor.
Mai mult decît atît, prezenta lege nu reglementează condiţiile de prezentare a avizului de către Autoritatea de supraveghere, efectele unui aviz negativ sau pozitiv, sau parţial pozitiv/negativ, or toate acestea creează în mod implicit un risc sporit de coruptibilitate din partea funcţionarilor publici.

33

Art. 33 alin. (3)

A se vedea obiecţia de la p. 32 ce priveşte obligativitatea obţinerii avizului de către asigurător.

34

Art. 34

Proiectul stabileşte mărimea minimă a capitalului social (art. 22) şi un anumit volum reglementat al rezervelor tehnice (la art. 34). Concomitent, conform art. 46 din Legea nr. 1134 din 02.04.97 privind societăţile pe acţiuni, asigurătorul (societatea pe acţiuni) va trebui să mai creeze un capital de rezervă în mărime de 15% din mărimea capitalului social. În acest caz este o incertitudine în ce priveşte concurenţa normelor proiectului examinat privind rezervele tehnice şi prevedere Legii nr. 1134 din 02.04.97. În cazul în care asigurătorul va fi obligat să respecte ambele prevederi, se va crea o situaţie abuzivă ce va periclita dezvoltarea asigurătorului. Mai mult decît atît, orice concurenţă de norme legislative determină şi interpretări eronate.

35

Art. 34 alin. (5)

Dacă legislatorul obligă asigurătorul să prezinte Autorităţii de supraveghere explicaţii, în anexele la rapoartele financiare anuale, privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervelor matematice, atunci este neclar care este suficienţa acestor explicaţii (cît de convingătoare sau detaliate urmează să fie acestea) şi care este efectul acestora (chiar şi dacă raportăm prevederile acestui aliniat la aliniatul anterior - art. 34 alin. (4)).
Ar putea oare afecta negativ asigurătorul, în ce mod? Cu atît mai mult că conform art. 34 alin. (6) mărimea rezervelor tehnice şi matematice nu poate fi mai mică decît mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere. Care este în general necesitatea solicitării unor explicaţii?
Sunt nişte prevederi imprecise, care implicit vor conduce la apariţia unor situaţii coruptibile.

36

Art. 34 alin. (9)

Articolul 34 alin. (9) încearcă să reglementează o derogare, stabilind că pe lîngă categoriile de rezerve tehnice, stabilite prin lege de către Parlament (prin proiectul examinat), o structură din cadrul Guvernul va putea de asemenea să stabilească similar asemenea categorii. Un asemenea conţinut al normei legale va reprezenta nu altceva decît o autolimitare de către Parlament a competenţei proprii, ceea ce este o încălcare a prevederilor art. 72 din Constituţie. Mai mult decît atît, este inadmisibil ca o parte din cerinţe să fie stabilite de lege, iar altele de către o structură a puterii executive prin acte subordonate legii. În asemenea mod, Guvernul (Autoritatea de supraveghere) va încălca prevederile art. 6 din Constituţie. Atenţionăm şi asupra unui pericol sporit de coruptibilitate din partea Autorităţii de supraveghere.

37

Art. 34 alin. (10)

Orice încercare de a delega unei autorităţi executive să stabilească care active pot sau nu reprezenta rezerve tehnice sau matematice ale asigurătorului, precum şi stabilirea acestuia printr-un act a unei Autorităţii de supraveghere, reprezintă o încălcare a art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie. Considerăm că în situaţia în care asigurătorul va trebui să asigure anume limite de rezerve, urmează a fi aplicate regulile generale prevăzute de legislaţie faţă de bunurile considerate drept active ale acesteia.

38

Art. 34 alin. (11)

Deşi este clară intenţia autorului proiectului de a prevedea măsuri suplimentare pentru activele ce reprezintă rezerve de asigurare ale asigurătorului, totuşi, menţionăm că sechestrarea şi confiscarea o decide instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului penal, Codului de procedură penală, Codului cu privire la contravenţiile administrative etc.
Astfel, în cadrul procedurii civile doar bunurile ce cad sub incidenţa art. 85 din Codul de executare al Republicii Moldova, nr. 443 din 24.12.2004, nu pot fi urmărite. Iar în cazul procedurii contravenţionale sau penale - nu există asemenea categorii de bunuri. În legătură cu aceasta, normele art. 34 alin. (11) trebuie modificate.
Ce priveşte gajul bunurilor - Legea nr. 449 din 30.07.2001 cu privire la gaj nu prevede asemenea excepţii. Deşi acestea ar putea fi admise, va fi necesară şi o modificare similară în legea specială menţionată sau o prevedere implicită ce ar pune în evidenţă existenţa excepţiei, cu referire la Legea nr. 449 din 30.07.2001.

39

Art. 35 alin. (1) (4), (7)

O autoritate publică nu poate interveni în gestiunea afacerii asigurătorului prin impunerea solicitării acordului său pentru transmiterea portofoliului său de asigurare. O asemenea prevedere contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.
Proiectul de lege poate obliga asigurătorul doar să informeze Autoritatea de supraveghere despre faptul transmiterii portofoliului, de fapt, astfel cum şi se prevede la art. 35 alin. (2) din proiect.

40

Art. 36 alin. (1)

Textul "faţă de autorităţile publice" urmează a fi exclus - pentru că scopul asocierii asigurătorilor este determinat însuşi de cei care intenţionează să se asocieze, conform Legii nr. 837 din 17.05.96 cu privire la asociaţiile obşteşti.

41

Art. 36 alin. (2)

Prevederile acestui aliniat contravin principiilor de constituire a unei asociaţii obşteşti, iar cerinţa ce se referă la existenţa avizului este o ingerinţă brutală în realizarea art. 11 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova, care urmează să fie format, se va forma de către companiile de asigurări, care vor dori să beneficieze de asigurarea Cartea Verde. Astfel, urmează a fi racordate principiile de control a activităţii acestei asociaţii cu prevederile Legii nr. 837 din 17.05.96 cu privire la asociaţiile obşteşti şi cu Convenţia Internaţională Cartea Verde.

42

Art. 37 alin. (1) lit. b)-c)

Prevederile lit. b) sunt imprecise şi ar putea genera abuzuri legate de solicitări frecvente privind perioadele de examinare. Ce priveşte furnizarea de informaţii - a se vedea obiecţiile expuse mai sus.

43

Art. 38 alin. (10)

Menţionăm că atît art. 38 alin. (10) cît şi celelalte prevederi ale proiectului de lege examinat nu reiterează obligaţia colaboratorilor Autorităţii de supraveghere să asigure păstrarea secretului comercial conform Legii nr. 171 din 06.07.94 cu privire la secretul comercial.

44

Art. 41
Alin. (8)

Nu este clar de ce concluziile actuarului sunt neapărat obligatorii. Ce înseamnă obligatorii? Cum ar putea fi contestate acestea?
Sunt nişte norme imprecise.
Alt exemplu este impunerea forţată a unor instituţii - actuar, auditor extern (art. 40, 41) - fără a fi definită limita responsabilităţii Autorităţii de supraveghere care i-a certificat sau licenţiat sau chiar limita răspunderii a acestor persoane. Cu atît mai mult cu cît, în ultimă instanţă, pasibil de răspundere este asigurătorul care riscă să-i fie retrasă licenţa pentru acţiuni sau inacţiuni ce nu depind de el.

45

Art. 42

Este o normă inutilă, deoarece art. 1 din Codul fiscal (Legea 1163/24.04.97) stipulează domeniul de aplicare a prevederilor acestuia.

46

Art. 43 alin. (1)

Considerăm necesar să se precizeze ce înseamnă "verificare periodică". O asemenea normă imprecisă generează un risc major de coruptibilitate, legat de periodicitatea frecventă a controalelor, de modul de selectare a agenţilor economici supuşi controalelor ş.a.

47

Art. 43 alin. (2)

De ce Autoritatea de supraveghere este singura autoritate competentă şi abilitată să decidă aplicarea modalităţilor şi a măsurilor de remediere financiară? Orice agent economic urmăreşte asupra activităţii sale şi poate întreprinde, dacă consideră necesar, măsuri de remediere. Se limitează oare aici dreptul asigurătorului? Probabil că e o eroare de ordin tehnic şi textul "este singura autoritate competentă" urmează a fi substituit cu "poate" în caz contrar, apare riscul neconstituţionalităţii acestor prevederi în raport cu art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

48

Art. 43 alin. (3)
lit.a)

Este necesar să se precizeze conţinutul acestei litere. Pe de o parte se enunţă că un asigurător (reasigurator) intră în procedură de remediere dacă se constată nerespectarea, în orice mod, a prevederilor legale pe de altă parte este necesar că o asemenea încălcare să pună în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi). Totuşi nu este clar care este gradul acestui pericol? Cine îl va determina, - Asociaţia de supraveghere? În acest caz asemenea prevederi comportă semne evidente de coruptibilitate. O oportunitate ar fi reglementarea mult mai clară a unor condiţii sau limite comparabile (matematice), prezenţa cărora ar putea denota existenţa unui pericol - cum este exemplul enunţat la lit. b) din acelaşi aliniat.
Dar şi în asemenea caz măsurile de remediere ar trebui să privească doar neadmiterea prejudicierii persoanelor asigurate şi lansarea procedurii de insolvabilitate în modul prevăzut de Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 (a cărei scop este identic - remedierea financiară si economică a întreprinderilor).
Un alt aspect este faptul că orice implicare a statului în activitatea unui agent economic este inadmisibilă, inclusiv şi în scop de remediere, cu singura excepţie - cazul procedurii de insolvabilitate.
De asemenea, atenţionăm că în prezenţa Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, normele art. 43 contrazic domeniul de aplicare ale primei. Mai mult decît atît, considerăm că prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 sunt mai clare şi mai exhaustive decît cele enunţate în art. 43 din proiectul examinat. De aceea, considerăm oportun ca art. 43 să stabilească mecanismele clare ale identificării riscului iminent al insolvabilităţii şi să conţină referirea la Legea nr. 632 din 14.11.2001.
A se vedea şi obiecţiile expuse la art. 46 din proiect.

49

Art. 44 alin. (1) lit. d)

Este bizară prevederea în cauză, dat fiind faptul că asigurătorul desfăşoară activitate de antreprenoriat şi nu de caritate, respectiv, prezentarea informaţiei cu privire la produsele sale, cu privire la condiţiile generale şi speciale ale contractului de asigurare etc. - este anume în interesul acestuia.

50

Art. 45

Prevederile articolului dat vin să concureze cu prevederile Codului civil, inclusiv cu cele din cadrul Titlului I Cărţii întîi şi Titlului II Cărţii a treia. În asemenea situaţie prioritate vor avea prevederile Codului civil. Concomitent, existenţa unor norme ce concurează ar putea genera interpretări eronate ale prevederilor legale. Ţinînd cont de acest fapt, propunem excluderea articolului.

51

Art. 46

Obligativitatea avizului scris a Autorităţii de supraveghere pentru reorganizarea asigurătorului - este o încălcare a prevederilor art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, Legii nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi prevederilor Codului civil. Nici o autoritate publică nu poate determina un agent economic să se reorganizeze sau să nu se reorganizeze.
Menţionăm şi acel fapt, că prevederile alin. (2), de asemenea, sunt susceptibile de neconstituţionalitate, deoarece reorganizarea asigurătorului prin divizare sau separare duce la crearea unor altor agenţi economici şi nimeni nu le poate indica ce fel de activitatea ar putea acestea pe viitor să practice. Astfel, prevederea precum că pot fi create doar societăţi de asigurare contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie. Menţionăm şi Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi ce prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, iar art. 10 din aceeaşi lege prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Concomitent, această interdicţie trebuie să fie conformă prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, or prevederile art. 46 din proiectul examinat nu sunt susceptibile limitelor prevăzute la art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie).
Ce priveşte referinţa făcută în art. 46 alin. (3) la art. 27 din proiect - a se vedea obiecţiile enunţate în prezentul raport la articolul 27, susceptibil de neconstituţionalitate, şi care, respectiv, afectează constituţionalitatea şi a art. 46 alin. (3).

52

Art. 47

Art. 47 prevede că fondul respectiv urmează să fie constituit, administrat şi utilizat în modul stabilit de Parlament. Cu toate acestea crearea şi existenţa acestui Fond implică abordarea următoarelor aspecte:
Asigurătorul va fi obligat să transfere o sumă (de 2 %) într-un fond care va fi gestionat în alt mod decît cel prevăzut de legislaţia în vigoare. Alt mod, deoarece (conform intenţiei autorului proiectului) este nevoie de un act separat şi urmează să fie adoptat de Parlament.
În acest caz rămîn neclare principiile de creare şi administrare a unui asemenea Fond, de ce acest fond este unul naţional - ceea ce implică ca defalcările băneşti făcute de un asigurător să fie pasibile a fi folosite pentru înlăturarea prejudiciului cauzat de un alt asigurător, cu rea credinţă, şi cauzat, probabil, din neglijenţa Autorităţii de supraveghere, care nu trebuie să admită asemenea situaţii.
O asemenea abordare este cel puţin inechitabilă şi care nu poate să fie conformă principiilor enunţate în art. 126 din Constituţie. Astfel, orice scop licit ce urmează să fie realizat prin mijloace ilicite se transformă într-unul ilicit.
Mai mult decît atît, neclaritatea prevederilor art. 47 invocă acelaşi risc sporit de coruptibilitate.
Nu putem să nu evidenţiem nici faptul că existenţa unui Fond naţional - presupune şi existenţa unui consiliu sau altei structuri care să administreze acest fond (dacă este naţional, atunci este vorba de o gestionare cu participarea reprezentantului guvernamental), iar această structură trebuie întreţinută financiar. Finalmente, vom crea un mecanism similar piramidei financiare de care ar putea beneficia doar statul sau structurile de stat pe contul agenţilor economici, invocînd-se motive plauzibile de protecţie a drepturilor asiguraţilor.
Atenţionăm şi asupra acelui fapt, că autorul proiectului prevede că constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului naţional de garantare se va efectua în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat de către Parlament. Astfel, ţinînd cont de exigenţele alin. (2) art. 11 din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, regulamentul menţionat va trebui să fie adoptat prin Lege. În asemenea caz stabilirea categoriei acestuia drept "regulament" la fel provoacă dubii.
Soluţia optimă, vis-a-vis de cele expuse mai sus, pentru protejarea intereselor asiguraţilor este, de fapt, prevăzută de acelaşi proiect examinat. Este vorba de necesitatea existenţei în fiecare companie a unor rezerve tehnice şi matematice (a se vedea art. 34 din proiect). Atenţionăm că asemenea rezerve depăşesc cifra de 2% care se intenţiona să fie defalcată în Fondul Naţional. Autoritatea de supraveghere în asemenea caz trebuie doar să urmărească ca fiecare asigurător să respecte marja acestor rezerve. Asemenea mecanism este folosit în prezent şi de Banca Naţională care a reglementat obligaţia băncilor de a menţine rezervele obligatorii (a se vedea art. 17 din Legea nr. 548 din 21.07.95 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi Hotărîrea Băncii Naţionale nr.85 din 15.04.2004 privind aprobarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii).

53

Art. 48 alin. (6)

Art. 4 şi art. 8 din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dreptul intern al Republicii Moldova menţionîndu-se în ce caz se recunoaşte prioritatea prevederilor internaţionale. Astfel, prioritate sau altfel zis aplicabilitate directa o au doar acele prevederi ale tratatelor internaţionale care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În cazul celorlalte tratate internaţionale legislatorul urmează să adoptate acte ce ar asigura iminenţa acestora in dreptul intern al Republicii Moldova.
Raporturile dintre asigurat şi asigurător, în speţă şi a intermediarului de asigurări, nu fac parte din categoria de norme ce privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În asemenea context, este necesar de revăzut textul normei ce face referire la aplicabilitatea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, chiar şi-n prezenţa unui asemenea tratat Legislatorul va trebui să reglementeze în mod implicit cum va activa acest intermediar al unui asigurător nerezident.
O opţiune ar fi excluderea acestui aliniat sau reglementarea concretă în articolul respectiv, că intermediarii asigurătorilor nerezidenţi pot să activeze pe teritoriul ţării.

54

Art. 49 alin. (2) lit. c)

Stabilirea unei interdicţii raportate la lipsa unor antecedente penale contravine art. 43 din Constituţie care statuează dreptul oricărei persoane la muncă. Şi, deoarece este vorba de profesarea unei munci în domeniul privat, asemenea interdicţie nu este conformă limitărilor admise de art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, şi, astfel, reiterează neconstituţionalitatea art. 49 alin. (2) lit. c).

Referirea la o „bună reputaţie” este incertă, iar incertitudinea acesteia determină un risc major de coruptibilitate. Mai mult decît atît, nu este clar de trebuie să se intervină cu o asemenea reglementare care, de fapt, denotă o prezumţie a consideraţiunii „unei proaste reputaţii”.

Obligarea agentului economic să nu mai desfăşoare activitatea de brokeraj, deoarece s-ar fi aflat anterior într-o procedură de insolvabilitate sau a făcut obiectul unei reorganizări, contravine art. art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, Legii nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi ce prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, art. 10 din aceeaşi lege ce prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.

Art. 55

Art. 55

Astfel cum se expune şi la alin. (1), asigurătorul (reasigurătorul) şi/sau intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, la fel ca şi orice altă persoană, sunt pasibili de răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională şi penală.

Concomitent, ţinem să remarcăm că condiţiile de tragere a acestora la răspundere sînt prevăzute de normele materiale şi procesuale cu caracter civil, contravenţional sau penal.

De asemenea, normele cu caracter material sunt incluse în Codul cu privire la contravenţiile administrative şi în Codul penal (răspunderea civilă, precum şi cea delictuală, ca particularitate nu necesită observaţii). Atenţionăm şi asupra faptului că, atît conform concepţiei general admise de teoreticieni, cît şi de legislator, toate componenţele infracţionale sunt incluse doar în Codul penal. Conform concepţiei general admise de teoreticieni, cît şi de legislator odată cu adoptarea în prima lectură (hotărîrea Parlamentului nr. 532-XIV din 22.07.1999) a noului proiect al Codului contravenţional (actualmente fiind la etapa finală de elaborare), toate componenţele contravenţionale urmează a fi incluse doar în Codul contravenţional (respectiv, din alte legi în care s-au strecurat eventualele componenţe, acestea urmează a fi excluse şi replasate în Codul contravenţional).

Articolul dat este plasat la Capitolul V „Răspunderi şi sancţiuni”. Totuşi, trebuie de ţinut cont de faptul că instituţia de „supraveghere” nu presupune neapărat tragerea la răspundere şi/sau sancţionarea. Mai mult decît atît, Autoritatea de supraveghere trebuie să faciliteze dezvoltarea acestei sfere a economiei naţionale, dar nu să o supravegheze prin aplicarea unor sancţiuni. De asemenea, nu este clar ce reprezintă o asemenea Autoritate de supraveghere, care este ea, care este locul acesteia în structura organelor de stat. Nici un articol din prezentul proiectul nu defineşte un asemenea organ.

De asemenea, prevederile articolului dat sunt extrem de vagi, nu conţin o claritate a împuternicirilor Autorităţii de supraveghere, nu desfăşoară ce înseamnă: controlul documentelor, sau analize din oficiu şi inspecţii în teren, intervenţii în limita împuternicirilor, atribuite prin prezenta lege. (alin. 1 din art. 56 )

Care este necesitatea ca Autoritatea de supraveghere să supună „orice angajat interogatoriului”, ce înseamnă „accesul la toate documentele şi la alte surse de informaţie, necesare pentru atingerea scopului controlului”, care este scopul controlului?

Prevederile acestui articol contravin art. 72 din Constituţie care stabileşte ierarhia şi prioritatea legilor, indicîndu-se că legile sunt: constituţionale, organice şi ordinare. În cazul proiectul examinat – aceasta urmează să fie o lege organică. Respectiv ea poate avea prioritare doar faţă de legile ordinare, dar nu şi faţă de alte legi organice cum este Codul civil, Codul fiscal, Codul penal, Codul contravenţional etc.

Urmează a fi excluse, deoarece actul normativ intră în vigoare la data publicării acestuia (art. 76 din Constituţie şi Legea nr. 173/06.07.94 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale). Concomitent, articolul 58 stabileşte că unele prevederi ale Legii vor intra în vigoare la expirarea a 12 luni etc.

Din aceleaşi considerente, la alin. (3) art. 59 textul „(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:” urmează a fi substituit cu un text similar „(3) Se abrogă:”