Emisiune radio
Corupţia, împiedică realizarea drepturilor omului?
La emisiune participă: Corneliu Gurin, Cristina Cojocaru, experţi / jurişti la organizaţia neguvernamentală Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC) şi Tatiana Mostovei, Şef Secţie Prevenire şi Interacţiune Civilă, Departamentul Prevenire, Analitică şi Programe Anticorupţie a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC).
ÎNTREBĂRI:
1. Ce este corupţia?
Corneliu GURIN: Corupţie – orice folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcţiei sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societăţii şi ale statului ori acordare ilegală a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane; folos material – valoare corporală sau incorporală, mobilă sau imobilă, dobîndită prin orice mijloc, precum şi acte juridice sau alte documente care atestă un titlu ori un drept cu privire la aceasta; avantaj necuvenit – servicii, privilegii, favoruri, scutiri de obligaţii şi alte foloase care ameliorează nemeritat situaţia în raport cu aceea pe care persoana o avusese înaintea comiterii actului de corupţie sau faptului de comportament corupţional.
Corupţia: abatere de la moralitate şi normalitate, decădere; declasare; degenerare. depravare, desfrânare, dezmăţ, imoralitate, viciu.
Corupţia administrativă, deosebit de frecventă, care cuprinde spaţiul dintre fapta funcţionarului de a pretinde recompense pentru îndeplinirea unui act legal sau ilegal şi deturnarea, în interes personal, a averii publice. În general, această formă de corupţie se caracterizează prin eludarea sau chiar încălcarea de către funcţionar a dispoziţiilor legale.
Corupţia economică, fenomen avînd un spectru foarte larg şi vizează, în special, servirea diversificată (preferenţială) a clienţilor, coruperea funcţionarilor unor întreprinderi concurente, înţelegeri de cartel.
Corupţia politică, una din cele mai răspîndite şi mai periculoase, dar şi mai perfecţionate şi mai ascunse, care se manifestă iniţial prin acordarea de foloase necuvenite, apoi evoluează spre şantaj şi sfîrşeşte prin atragerea funcţionarului într-o organizaţie ilegală sau cu scopuri şi interese reale contradictorii legii.
Tatiana MOSTOVEI: Definiţia clasică a corupţiei este “Folosirea abuzivă a puterii în vederea îmbogăţirii personale”. Este foarte important de a şti că fenomenul corupţiei există nu numai în structurile statale dar şi în cele private. Nu pentru fiecare act de corupţie sau faptă cu comportament corupţional survine răspunderea penală. Persoana considerată vinovată, în dependenţă de consecinţele celor comise şi încadrarea juridică, poate fi trasă la răspundere penală, sau administrativă, disciplinară şi/sau materială.
2. Ce daune aduce corupţia?
Coreliu GURIN: Fenomenul a afectat domeniile: politic şi instituţional, economic, judiciar şi de drept, de instruire şi educaţie, de asistenţă socială şi medicală, investiţional şi de comerţ internaţional.
Impactul economic: Tergiversarea birocratică la întocmirea documentelor, incapacitatea statului de a asigura securitatea producătorilor, lobbysmul, protecţionismul, traficul de influenţă, concurenţa neloială, reglementările şi controalele de stat excesive, ce afectează mecanismele economiei de piaţă şi libera concurenţă, descurajînd potenţialii investitori şi iniţiativa de întreprinzător, - duc la creşterea costului proiectelor publice, la diminuarea eficienţei economice, la extinderea evaziunii fiscale, la reducerea plăţilor la buget, dezvoltarea economiei subterane.
Efectele social-politice:
- degradarea funcţională, politică şi morală a autorităţilor publice centrale şi locale, diminuarea competenţei politice transparente şi responsabile, pauperizarea populaţiei şi creşterea tensiunii sociale;
- calitatea diminuată a administraţiei publice; un sistem de decizii neoficiale; legături strînse între crima organizată, funcţionarii publici şi politicienii corupţi etc.
- subminarea imaginii şi credibilităţii ţării în relaţii internaţionale.
- întăreşte criminalitatea organizată;
- creează „stat corporativ” în loc de stat ce asigură posibilităţi egale;
- drepturile omului, responsabilitatea puterii, alegerile libere şi alte elemente ale democraţiei; autentice funcţionează distorsionat, defectuos;
- însăşi legitimitatea puterii se pierde, are loc dezorganizarea statului şi a societăţii.
3. Cum afectează corupţia drepturile omului?
Corneliu GURIN: Faptul că flagelul corupţiei afectează şi împiedică realizarea drepturilor omului este recunoscut şi constituie una din cauzele pentru care autorităţile şi partea cea mai activă a societăţii depun eforturi de a combate fenomenul, de a-l reduce la un nivel cît mai mic posibil, fără impact general.
Răspunsul la întrebarea “Cum afectează corupţia drepturile omului” este complex, însă principalele elemente ar fi:
- este prejudiciat statul – garantul principal al drepturilor;
- este prejudiciat cetăţeanul – pentru un drept pe care îl are asigurat şi garantat – este nevoit să mai plătească o dată, unui individ plătit deja din bani publici;
- este prejudiciat businessul – climatul de afaceri este perceput negativ de către investitorii oneşti;
- suferă moralitatea însăşi: de mic şi pînă la adînci bătrîneţe, cetăţeanul se ciocneşte cu situaţii de acest gen: la grădiniţă, la şcoală, la universitate; pentru a lua permis fără multă învăţătură; pentru a obţine tratament adecvat; - pentru a nu achita o amendă rutieră; pentru a diminua sancţiunea în caz de încălcare (fiscală, comercială etc.). Chiar şi la cimitir ca să ai loc mai bun, se cer bani !
Că anume moralitatea a degradat o demonstrează sondajele despre percepţia şi atitudinea faţă de corupţie. Astfel, nu sînt considerate cazuri de corupţie:
- Oferirea unui cadou medicului pentru îngrijire specială - 57%;
- Adresarea unei solicitări personale alesului local cunoscut pentru obţinerea permisiunii de construcţie – 41%;
- Intervenţia pe lîngă un funcţionar pentru a angaja o rudă – 34%;
- Acordarea unor favoruri, servicii, pentru obţinerea unui certificat medical – 33%;
- Apelarea la cunoscuţi pentru a scuti de serviciu militar – 27%;
- Plata suplimentară unui avocat care ajută bănuitului în rezolvarea favorabilă a cazului; folosirea funcţiei ocupate pentru a realiza afaceri proprii – 20%.
Vedem astfel că un număr impunător de cetăţeni, membri ai societăţii, au cultivate percepţii distorsionate despre valori.
Oamenii au percepţii greşite despre fenomenul corupţiei, nu cunosc şi nu înţeleg ce este şi se tem să denunţe pretinsele cazuri de corupţie. În general, cetăţenii se tem să comunice direct cu autorităţile publice. Pentru a ieşi din acest cerc vicios, se impune desfăşurarea unui set de măsuri, menite:
- să educe populaţia în vederea unei mai bune înţelegeri a fenomenului corupţiei şi cultivării intoleranţei;
- să îmbunătăţească imaginea autorităţilor publice, sporind încrederea populaţiei, în special în cele abilitate cu atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei.
Societatea civilă împreună cu mass-media îşi pot asuma rolul unei punţi de încredere dintre cetăţeni şi autorităţile publice, îndeosebi - autorităţile speciale investite cu atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei.
Tatiana MOSTOVEI: Cetăţenii Republicii Moldova nu sînt suficient de informaţi despre drepturile omului, despre posibilităţile lor de a lupta activ împotriva corupţiei.
Unul din drepturile constituţionale este şi dreptul fiecărui om de aşi cunoaşte dreptul. Anume necunoaşterea drepturilor sale, neştiinţa modului de a se apăra şi favorizează comiterea actului de corupţie.
4. Ce nu consideră oamenii corupţie, dar, totuşi, este corupţie?
Corneliu GURIN:
- solicitarea de către conducătorul unei firme private a unor plăţi, beneficii, pentru încadrare în muncă;
- stabilirea unui coeficient mai mic de arendă a încăperilor, în schimbul unei remunerări unice sau periodice;
- implicarea funcţionarului în activitatea unor alte organe, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, în cazul în care faptul acesta nu ţine de competenţa funcţionarului;
- participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele lor personale sau interesele rudelor;
- folosirea ilicită, în interese proprii sau în interesul unor alte persoane, a bunurilor publice puse la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei (automobil, telecomunicaţii, încăperi, personal);
- primirea de la orice persoană fizică sau juridică de cadouri sau beneficierea de alte foloase în virtutea stării sociale, cu excepţia semnelor de atenţie simbolice, suvenirelor.
Cristina COJOCARU: Voi încerca să aduc cîteva exemple comparative de situaţii asememănătoare în care acţiunile sunt sau nu tratate ca acte de corupţie:
| Nu este corupţie | Este corupţie |
| Achitarea benevolă de către părinţi a contribuţiilor băneşti în fondul grădiniţei, şcolii/liceului. | Impunerea părinţilor de către administraţia şcolii sau de către profesori să achite contribuţii băneşti în fondul instituţiei de învăţămînt, impunere manifestată prin ameninţarea cu persecutarea sau persecutarea reală a elevii părinţii cărora refuză să facă asemenea contribuţii. |
| Mulţumirea profesorului după examen, felicitarea unui profesor cu ziua de naştere – atunci cînd profesorul nu ştie din timp, nu cere anumite cadouri şi nu face din aceste mulţumiri o condiţie pentru aprecierea reuşitei elevilor sau pentru promovarea examenelor. | Constrîngerea elevilor de către director sau profesori să achite bani sau să dea cadouri pentru promovarea examenelor. Colectarea obligatorie a banilor pentru cadouri la zilele de naştere a directorului / profesorilor. |
| Mulţumirea benevolă a medicului de către pacient după tratament. | Impunerea pacientului să ofere medicului bani sau cadouri înainte sau după oferirea tratamentului, sau, şi mai grav, condiţionarea tratamentului de acordarea unor asemenea cadouri. |
Tatiana MOSTOVEI: Conform sondajului IMAS realizat de proiectul MOLICO în anii 2005 şi 2007, circa jumătate din respondenţi consideră că oferirea unui cadou medicului pentru o îngrijire specială nu este un act de corupţie; 20 din 100 consideră că un funcţionarul poate folosi funcţia ocupată pentru aşi rezolva afacerile personale, 17% nu egalează cu un act de corupţie plata suplimentară oferită unui avocat care ajută un bănuit la rezolvarea favorabilă a cazului său. Şi cel mai banal e că 9 la sută gîndesc că este ceva normal în faptul oferirii banilor unui poliţist pentru a nu i se retrage permisul de conducere.
5. Ce posibilităţi au oamenii de rînd de a lupta împotriva corupţiei?
Corneliu GURIN:
- Să-şi cunoască bine drepturile şi să se informeze permanent;
- Să nu ezite a cere informaţie despre realizarea drepturilor;
- Să nu fie indiferenţi, să fie activi, să nu ezite a comunica despre acte corupţionale.
6. Ce trebuie să faci dacă afli despre un caz de corupţie?
Corneliu GURIN:
- Ascultă atent ce ţi se cere, pentru ce, de către cine, pentru cine.
- Nu da bani, dar nici nu refuza categoric.
- Promite că te vei gîndi, vei aduna bani.
- Sesizează: apelează – la CCCEC, la LF, la autoritatea superioară celui care cere.
- Nu te eschiva de la colaborare cu organele de drept.
Dacă situaţia este iminentă şi nu o poţi evita (reguli de circulaţie, vamă):
- anunţă prin telefon LF a poliţiei, CCCEC, prezintă-te şi spune numele angajatului respectiv;
- încearcă s documentezi transmiterea valorilor (foto, audio, martori).
- imediat cum ai posibilitate, depune plîngere oficială.
- Evită relaţia de mai departe, dacă situaţia poate fi evitată, ai alternative cum să-ţi aperi ori realizezi drepturile respective şi documentarea nu este posibilă.
