Ce este conflictul de interese şi de ce trebuie acesta reglementat special?

La emisiune participă: Corneliu Gurin, Expert / jurist al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), Tatiana Mostovei, Şef Secţie Prevenire şi Interacţiune Civilă, Departamentul Prevenire, Analitică şi Programe Anticorupţie din cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC).

ÎNTREBĂRI:

1. La începutul anului a fost adoptată o Lege cu privire la conflictul de interese, menită să reglementeze incompatibilităţile şi restricţiile impuse funcţionarilor. Mă interesează să ştiu mai concret, cine sînt cei care nu trebuie să admită conflictul de interese în activitatea lor?

Corneliu GURIN: În primul rînd, a-şi dori să remarc aparte faptul adoptării respectivei legi, ceea ce înseamnă că în sfîrşit, autorităţile au reuşit să abordeze problema în cauză, ea fiind deosebit de importantă, atît pentru domeniul prevenirii, cît şi al combaterii corupţiei. Reglementarea legislativă a conflictului de interese reprezintă o evoluţie, o necesitate conturată cu mult timp în urmă, dar ignorată nemotivat. Sau poate – motivat?

În acelaşi timp, sîntem nevoiţi să constatăm că şi în acest caz, legiuitorul a procedat destul de sfios, nehotărît, omiţînd reglementarea procedurilor şi a mecanismelor de implementare. Iar în detalii, după cum se ştie, se ascund cele mai nesănătoase lucruri.

Legea utilizează formula: "persoanelor care deţin funcţii publice în autorităţi publice şi în alte autorităţi de reglementare independente". Teoretic, Legea se va aplica tuturor celor pe care sîntem deprinşi să-i numim "Funcţionari" , dar şi subiecţilor asimilaţi. Concret, Legea nominalizează:

  • Preşedintele RM;
  • deputaţii Parlamentului;
  • membrii Guvernului;
  • judecătorii Curţii Constituţionale, ai instanţelor judecătoreşti;
  • procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală, colaboratorilor serviciului diplomatic, ai Serviciului Vamal, ai organelor afacerilor interne, ai CCCEC, ai organelor securităţii statului (SIS, SPPS), ofiţerilor şi subofiţerilor forţelor armate naţionale;
  • aleşilor locali: consilierilor consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale, deputaţilor în Adunarea Populară şi başkanului Găgăuziei, primarilor, preşedinţilor raioanelor.
  • conducătorilor şi locţiitorilor conducătorilor instituţiilor publice, întreprinderilor de stat şi municipale, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;
  • persoanelor care sînt împuternicite să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea de stat sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale

Tatiana MOSTOVEI: Legea cu privire la conflictul de interese, în vigoare din 30 mai 2008 nu este prima şi unica lege ce prevede restricţii şi incompatibilităţi pentru angajaţii sectorului public. Restricţii şi incompatibilităţi sînt prevăzute în Legea serviciului public, în Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, în Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public. Însă spre deosebire de legile nominalizate, Legea cu privire la conflictul de interese este prima şi unica lege care reglementează cum urmează să procedeze persoanele care deţin funcţii publice în momentul în care interesele lor private concurează cu îndatoririle profesionale. Legislaţia internaţională, în vederea conflictului de interese, a emis restricţii în activitatea angajaţilor atît sectorului public cît şi privat. În R. Moldova sub incidenţa prevederilor prezentei legi persoanele care deţin funcţii publice. Legea 16/2008 prevede expres lista acelor persoane: deputaţii în Parlament şi membrii Guvernului, Preşedintele ţării, judecătorii, procurorii, ofiţerii MAI, CCCEC, SV, SIS, M. Apărării, aleşii locali, conducătorilor şi locţiitorilor întreprinderilor municipale şi de stat, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat.

2. De ce funcţionarii trebuie să aibă restricţii?

Tatiana MOSTOVEI: În procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu funcţionarul slujeşte interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate. Restricţiile sînt impuse de lege pentru a evita unele neclarităţi în activitatea lor.

Corneliu GURIN: Folosirea ilegitimă de către oficiali a poziţiilor lor publice în interes personal constituie principala cauza a corupţiei. Bunăstarea multor funcţionari este pusă în legătură directa cu poziţiile lor publice: tratamentul preferenţial în privatizări, în obţinerea de credite din fonduri publice, în adjudecarea de contracte publice, obţinerea lejeră a unor autorizări de amplasare şi activitate sînt posibile de multe ori din cauza ca oficialii se folosesc de autoritatea şi influenţa lor.
Legea spune că funcţionarii trebuie să ia decizii şi recomandări ţinînd cont de interesul public (interes general al societăţii, legitim, imparţial) şi renunţînd la interesele personale. Astfel, funcţionarii nu au dreptul:

  • să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii legate de activitatea lor în interese personale;
  • să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă;
  • să folosească, direct sau indirect, orice bun proprietate publică în interese personale;
  • să facă uz de avantajele funcţiei oficiale sau ale statutului deţinute anterior.

Funcţionarul nu va accepta cadouri sau servicii, dacă oferirea sau acordarea lor este legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Se interzice primirea cadourilor în conformitate cu protocolul dacă valoarea acestora, pentru o singură dată, depăşeşte mărimea unui salariu mediu pe ţară

Funcţionarii sînt obligaţi să declare apartenenţa lor la vreun partid sau vreo organizaţie.

Limitarea publicităţii: Se interzice folosirea în interes privat a simbolurilor oficiale care au legătură cu exercitarea funcţiei. Se interzice folosirea sau permiterea folosirii numelui, însoţit de calitatea publică, a imaginii, vocii sau semnăturii acesteia în orice formă de publicitate a unui agent economic, precum şi a vreunui produs comercial naţional sau străin, cu excepţia publicităţii gratuite în scopuri caritabile.

3. Cum se manifestă promovarea intereselor de către funcţionari, prin ce mecanisme? Poate aveţi şi nişte exemple.

Tatiana MOSTOVEI: Cred că trebuie din start să clarificăm termenul “interes”. Aproape fiecare din noi are interese personale sau profesionale, fie că sînt hobby-uri, investiţii într-un business, aspiraţii de carieră sau dorinţa de a ajuta un membru al familiei sau o persoană apropiată. Deci, care sînt acele persoane apropiate, cererile, demersurile, sesizările, adresările, etc. cărora nu sînt în drept să le soluţioneze persoanele ce deţin funcţii publice: soţul, soţis, părinţii, copii, fraţii, surorile, bunicii, nepoţii, unchii, mătuşile, soacra, socru, ginerele, nora, cumnatul şi cumnata.

Mecanismele de promovare a intereselor – protecţionismul, încheierea contractelor comerciale cu societăţile comerciale fondate de rude, apărarea intereselor rudei în instituţia unde activează funcţionarul, publicitatea neoficială a producţiei sau serviciilor firmei conduse de ruda apropiată, etc.

Corneliu GURIN: Toate cazurile de corupţie includ un conflict de interese, nu şi invers. Conflictele de interese se pot rezolva prin abţinerea în a lua deciziile sau în a participa la luarea deciziilor. Regula cea mai generala sub acest aspect este ca oficialii au obligaţia de a-si declara interesele şi de a se abţine de la orice act/decizie de natura sa influenţeze exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiei sale publice. Cu alte cuvinte – ca publicul să cunoască cu cine este în relaţie cel cu putere de decizie. La nivel local, mic, situaţia poate fi cunoscută, dar în localităţile mari sau la nivel central – posibilităţile sînt mai reduse şi aici declaraţiile publice şi accesibile ar fi mijlocul cel mai optim.

Exemple:

  • Primarul a încheiat, fără concurs-licitaţie, un contract de salubrizare a localităţii cu o firmă al căreia director este cumnatul său.
  • Conducătorul Agenţiei a dat în chirie la „preţuri de stat”, cu anumită reducere, un birou din sediul Agenţiei pentru reprezentanţa unei organizaţii, fondatorul căreia este soţul său. Concomitent, Agenţia încheie contracte de organizare a manifestaţiilor publice (baloane, flori, furshet) cu un agent economic, directorul căreia este fiul şefului agenţiei.
  • Conducătorul unei uniuni de organizaţii este şi reprezentant salarizat în consiliile de administraţie sau executive ale unor întreprinderi din cadrul uniunii, primeşte diferite beneficii (automobil, foi de tratament, plata telefonului mobil). Dacă respectivele întreprinderi nu ar avea nevoie de protecţia şi asistenţa respectivului funcţionar, care este interesul să îl salarizeze? Oare să fie un specialist unical.

Achiziţii de proprietăţi publice sau private de către demnitari. Licitaţiile efectuate urmare a unor hotărîri judecătoreşti sau administrative, de confiscare, percepere în buget adesea nu sînt transparente, sînt trucate pentru ca preţul să fie cît mai mic.

4. Ce este o declaraţie a intereselor personale a funcţionarilor publici?

Corneliu GURIN: Pentru a evita sau declara interesul, funcţionarul sau candidatul la numire sînt obligaţi să declare în scris interesele personale relevante: a) activităţile profesionale retribuite; b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice; c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare; d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale.

Cerinţa privind declararea intereselor personale se include în toate procedurile sau contractele ce reglementează angajarea, alegerea sau numirea în funcţia publică.

Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declaraţiei, precum şi pentru veridicitatea şi deplinătatea informaţiei, o poartă persoana care depune declaraţia.

Depunerea declaraţiei de interese personale nu scuteşte persoana de obligaţia depunerii altor declaraţii prevăzute de lege (venituri, averi).

Informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fi eliberate la solicitare.

5. Oamenii pot utiliza aceste declaraţii a intereselor personale ale funcţionarilor publici atunci cînd află că un funcţionar a fost subiectiv cînd a luat o decizie în privinţa lor?

Corneliu GURIN: Conflictul de interese poate fi tratat atît pînă la producerea situaţiei, cît şi ulterior, după luarea deciziei. Dacă se află pînă, soluţia dată ar putea fi:

  • renunţarea sau lichidarea interesului personal de către funcţionar;
  • recuzarea (interzicerea) implicării funcţionarului cu păstrarea funcţiei acesteia;
  • restricţionarea accesului funcţionarului la anumite informaţii;
  • transferul funcţionarului într-o funcţie neconflictuală;
  • redistribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor, cînd se consideră că un anumit conflict de interese va continua să existe;
  • demisia din funcţia conflictuală deţinută în calitate de persoană privată.

Dacă, în urma controlului legalităţii actelor administrative emise/adoptate sau actelor juridice încheiate de persoanele prevăzute la art.3, s-a constatat că aceste persoane au obţinut beneficii materiale, conducătorul organizaţiei publice va sesiza organele de urmărire penală sau se va adresa în instanţa de judecată.

Dacă despre existenţa conflictului de interese se află după:

  • persoana care se consideră lezată în drepturi ca urmare a unui conflict de interese şi nu este de acord cu decizia organizaţiei publice sau a persoanei cu funcţie de răspundere are dreptul de a se adresa în instanţa de judecată.
  • Actele administrative emise/adoptate sau actele juridice încheiate de persoanele prevăzute la art.3 cu încălcarea dispoziţiilor art.9 alin.(1) sînt lovite de nulitate.

6. Care este răspunderea ce survine în cazul constatării şi probării conflictului de interese?

Tatiana MOSTOVEI: Apariţia conflictului de interese este o situaţie inevitabilă. Toţi avem rude, familie, copii. Principalul ce se cere de la persoana aflată în conflict de interese – să-l declare în scris superiorului său în termen de trei zile. În cazul dat vom fi în situaţi de conflict de interese declarat. Atunci cînd persoana ascunde situaţia în care se află – ea se va fi într-un conflict de interese nedeclarat. Răspunderea care va surveni este în dependenţă de gravitatea şi consecinţele celor comise – de la răspundere disciplinară, administrativă, pînă la răspundere penală (protecţionism, abuz de putere sau abuz de servicu, exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu).
În cadrul răspunderii nu iutăm de principalul – potrivit al. (2) art. 12 din Legea 16/2008, actele administrative sau juridice încheiate de persoanele aflate în conflict de interese nedeclarat sînt lovite de nulitate.

Corneliu GURIN: Admiterea conflictului de interese este faptă de comportament corupţional şi atrage după caz, răspundere civila, disciplinară sau contravenţională.

Conducătorii organizaţiilor publice şi Comisia Principală de Etică sînt obligaţi să întreprindă neîntîrziat măsurile necesare pentru soluţionarea conflictelor de interese care le-au devenit cunoscute şi să informeze organele de stat competente despre încălcările de legislaţie depistate.

Actele administrative emise/adoptate sau actele juridice încheiate de persoanele prevăzute la art.3 cu încălcarea dispoziţiilor art.9 alin.(1) sînt lovite de nulitate. Dar, legiuitorii s-au protejat, stabilind că efectul juridic al nulităţii nu se referă la actele legislative, la alte acte normative şi la actele judecătoreşti.

Controlul veridicităţii informaţiilor din declaraţiile de interese personale se efectuează de Comisia Principală de Etică, iar la cererea acesteia – de organele în a căror competenţă este pus, potrivit legii, controlul informaţiilor respective .

7. Cum trebuie să procedăm dacă ştim că funcţionarul X este interesat într-o decizie, hotărîre, tranzacţie?

Tatiana MOSTOVEI: Să informeze conducătorul organizaţiei publice despre interesul funcţionarului. Legea nr. 16/2008 prevede formarea Comisiei Principale de Etică – procedura de funcţionare a acesteia şi componenţa ei urmează a fi stabilită printr-un Regulament aprobat de Guvern. Structurile menţionate urmează să efectueze un control al activităţii funcţionarului la segmentul nominalizat. În caz cînd în acţiunile funcţionarului există elemente a componenţei de infracţiune – se va sesiza CCCEC.

Corneliu GURIN: Activitatea instituţiilor publice în combaterea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor este slabă din cauza: - Lipsei de preocupare a conducătorilor instituţiilor; - Lipsei mecanismelor de control şi de sancţionare; - Lipsei sesizărilor; - Lipsei informării cetăţenilor; - Lipsei unui cadru legal coerent.

Dacă persoana care a aflat despre existenţa conflictului pînă la producerea lui şi adoptarea deciziei:

  • sesizarea conducătorului respectivei instituţii sau a conducătorului ierarhic;
  • sesizarea Comisiei de etică (cînd va fi formată);
  • sesizarea CCCEC, comunicarea la LF a situaţiei.

Dacă decizia este deja adoptată: persoana care se consideră lezată în drepturi ca urmare a unui conflict de interese şi nu este de acord cu decizia organizaţiei sau a funcţionarului are dreptul de a se adresa în instanţa de judecată şi dacă actele juridice şi administrative au fost emise/adoptate cu încălcarea dispoziţiilor Legii – acestea vor fi declarate nule.

Un aspect deosebit este activitatea desfăşurată de funcţionar după expirarea funcţiei, angajarea în organizaţii verificate, controlate, cu utilizarea informaţiilor şi datelor deţinute. Pentru asemenea cazuri termenul interdicţiei este de un an.