Corupţia în universităţi

La emisiune participă: Domniţa Pagoni, Expert / jurist al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), Tatiana Mostovei, Şef Secţie Prevenire şi Interacţiune Civilă, Departamentul Prevenire, Analitică şi Programe Anticorupţie din cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC).

INTRODUCERE:

În cadrul emisiunilor noastre am abordat de mai multe ori problema corupţiei în educaţie, în special cea din şcoli, licee, grădiniţe. Am vorbit despre corupţia generată de susţinerea examenelor de bacalaureat şi cele de admitere în instituţiile superioare de învăţămînt. Am aflat că asociaţiile părinteşti reprezintă principala modalitate de acumulare a banilor în şcoli, atît a plăţilor oficial datorate, cît şi a celor neoficiale. Cert e un lucru: datorită corupţiei vizibile copiilor în instituţiile de învăţămînt preşcolar şi şcolar, tinerii de astăzi au dezvoltat o toleranţă foarte mare pentru fenomenul corupţiei, privindu-l ca pe o normalitate. Dacă la şcoală copii văd că părinţii lor trebuie să plătească permanent, în caz contrar copii fiind persecutaţi de anumiţi profesori, cînd merg la universităţi, tinerii nu văd o problemă în a-şi cumpăra reuşita universitară. Aşa cum ne aflăm acum în preajma desfăşurării sesiunii de iarnă în instituţiile superioare de învăţămînt, am decis ca tema emisiunii de astăzi să fie „Corupţia în universităţi”.

ÎNTREBĂRI:

1. Cîte de des la linia fierbinte 92-79-79 a CAPC apelează oamenii pentru a spune despre cazuri de corupţie în învăţământ şi care este ponderea universităţilor în această statistică?

Domniţa PAGONI: Conform raportului CAPC din martie 2008 „Apelul cetăţenilor la linia fierbinte anti-corupţie: responsabilitate civică sau curaj?”, cele mai frecvente încălcări cu caracter corupţional, comunicate prin intermediul liniei fierbinţi 92-79-79, au fost atestate în domeniile: învăţămînt (30%), poliţie (20%), autorităţile publice locale (13%) şi medicină (12%). Mai puţine plîngeri au fost înregistrate cu privire la activitatea ministerelor şi a altor autorităţi publice centrale (7%), justiţie / avocatură / procuratură (5%) şi vamă (3%). Astfel, din cele 8 domenii, învăţământul ocupă locul I. Din toate plângerile legate de domeniul învăţământului 25% se referă la universităţi. Dintre apelurile în care este denunţată corupţia în universităţi, cele mai multe se referă la Universitatea Agrară, Universitatea Pedagogică, ASEM-ul şi Universitatea Tehnică.

2. Şi CCCEC are o linie fierbinte, 257-257. Care este ponderea aproximativă a apelurilor primite la această linie de către CCCEC referitoare la corupţia în învăţămînt şi, în special, referitoare la corupţia universitară?

Tatiana MOSTOVEI: Centrul primeşte sesizări, plîngeri, nu numai prin intermediul liniei fierbinţi 257-257 dar şi prin intermediul cutiilor poştale, poştei electronice şi poştei obişnuite. De asemenea ele pot fi aduse de petiţionari la sediul Centrului. Analizînd ponderea apelurilor, corespondenţei referitoare la încălcările comise în instituţiile de învăţămînt putem spune că aproximativ fiecare a zecea plîngere sau apel se referă la domeniul dat. Cu referire la instituţiile superioare de învăţămînt – şi mai puţin. Există şi o explicaţie a numărului limitat de adresări legate de universităţi – înţelegerea student-profesor sau profesor-student este convenabilă ambelor părţi.
Spre regret nu avem nici o plîngere din partea cadrului profesoral în care s-ar relata că li se propune recompensă pentru majorarea notei, etc. Darea de mită de asemenea este un act de corupţie.

3. Care sunt persoanele implicate, de obicei, în actele de corupţie în învăţământul superior?

Domniţa PAGONI: De regulă există intermediari între profesori şi studenţi. Aceşti intermediari pot fi atât studenţi cât şi persoane ce ocupă funcţii administrative în cadrul Universităţilor. Există situaţii când profesorii în mod deschis taxează studenţii sau chiar întregi grupe academice. În cazul în care o grupă întreagă plăteşte pentru examen taxa este mult mai mică decât în cazul în care studentul separat negociază cu profesorul doar pentru sine. Taxele diferă de la o universitate la alta, depind de disciplină şi de profesor. Marja este de la 300 lei până la 150 euro pentru un examen. La fel întâlnim situaţii în care la aşa numita susţinere a examenului sunt implicaţi câţiva intermediari.

Admit că unii profesori nici nu realizează că studentul care susţine examenul a plătit pentru el.

Acelaşi profesor ar fi putut fi rugat de exemplu de cineva din colegi să fie mai indulgent cu un student sau altul.

Totodată, a-şi vrea să menţionez că foarte mulţi profesori au o reputaţie impecabilă şi nu vreau să ofensez pe nimeni cu aceste date statistice. Din păcate, din cauza acelor „profesori” care condiţionează studenţii să achite bani pentru a fi promovaţi este discreditat învăţământul superior în Moldova.

Tatiana MOSTOVEI: Un rol deosebit în comiterea actelor de corupţie în învăţămîntul superior îl ocupă traficanţii – persoanele care au sau susţin că au influenţă sau pot influenţa lectorul sau profesorul universitar cu scopul de al face să majoreze nota, să susţină teza, colocviul, examenul, etc. pentru o sumă de bani, care de regulă nu ajunge la destinatar. Acţiunile date constituie trafic de influenţă şi cad sub incidenţa Codului penal.

4. Să luăm nişte exemple de la linia fierbinte a CAPC pe care apoi le vor comenta invitaţii noştri:

Un interlocutor a comunicat despre abuzurile care au loc la Universitatea Europeană. Administratorul universităţii oferă serviciile sale în calitate de intermediar dintre studenţi şi profesori contra unei sume de 50 euro. Aceeaşi persoană se ocupa de promovarea la sesiuni a studenţilor care nu se află în ţară contra unei taxe în mărime de 500 euro pentru sesiune.

Potrivit interlocutorului, la ASEM, profesoara de management solicită de la studenţi sume băneşti începând de la 300 lei pînă la 150 EURO pentru verificarea tezei de licenţă şi scrierea avizului. De la interlocutor a solicitat suma de 300 lei, de la un coleg suma de 150 EURO, toţi au achitat.

Un alt interlocutor a comunicat despre faptul că un profesor de la UTM estorcă de la studenţi cîte 100 euro pentru proiect si susţinerea examenului. Dacă studenţii nu achita suma solicită, aceştia primesc note slabe ori in general nu susţine examenul si sunt nevoiţi a căuta "căi de soluţionare".

Mama unui student de la Universitatea Agrară a comunicat că profesorul de limba română intenţionat micşorează notele studenţilor înainte de sesiune, determinîndu-i astfel să achite pentru examen cel puţin taxa minimă de 300 lei pentru nota cinci. Fiecare mărire a notei cu un punct costă 150 lei suplimentar. Acelaşi sistem a fost adoptat şi de alţi profesori (de ex., de informatica). Aceeaşi informaţie este confirmată prin mai multe apeluri de la alţi interlocutori la linia CAPC.

 Domniţa PAGONI: Referitor la primul exemplu, din cîte cunosc, această persoană s-a concediat. Cît priveşte situaţia expusă în exemplul 3, consider că o simplă plângere în adresa rectoratului ar fi fost suficientă pentru a rezolva situaţia. Oricum orice student are posibilitatea să conteste nota obţinută la examen şi să susţină încă o dată examenul în faţa comisiei. Cu atât mai mult că există programele analitice aprobate de catedre care conţin şi algoritmul calculării notei.

5. Apropo, discutam mai sus despre tezele de licenţă şi mi-a apărut o întrebare: este corupţie situaţia în care profesorul scrie contra plată teza de licenţă pentru studentul la care este conducător ştiinţific?

Domniţa PAGONI: Întrebarea este controversată. Dacă un profesor scrie o teză de licenţă, eu o calific drept o prestaţie intelectuală care în mod normal trebuie să fie remunerată. Dacă acest profesor este în acelaşi timp conducător ştiinţific în scrierea acestei teze atunci putem vorbi despre uz de fals. Finalmente această teză cel puţin trebuie să fie susţinută de student în faţa comisiei de licenţă.

6. Din punct de vedere a legislaţiei penale, pentru ce încălcări ale Codului Penal intentează CCCEC dosare penale în privinţa profesorilor?

Tatiana MOSTOVEI: Totul porneşte de la subiectul infracţiunii – persoana care a comis abaterea legală. Pentru încadrarea juridică corectă contează funcţia deţinută de profesor, care acţiuni sau inacţiuni au fost admise (comise), tipul de proprietate a universităţii (de stat, privată), precum şi alte subtilităţi. Nu în ultimul rînd se ia în consideraţie gravitatea celor comise şi existenţa prejudiciului cauzat. Codul penal prevede sancţiuni pentru următoarele acte de corupţie: corupere pasivă şi corupere activă, dare de mită, luare de mită, trafic de influenţă, remunerare ilicită.

7. După părerea voastră, în ce mod poate fi diminuat riscul corupţiei în învăţământul superior?

Domniţa PAGONI: Azi este la modă şi prestigios să ai studii superioare cu atât mai mult că în principiu nu este complicat să înveţi la universitate. În Moldova sunt acreditate 29 de instituţii de învăţământ superior. Populaţia Moldovei este de circa 4 mln. Locuitori dintre care aproximativ 1 mln. se află peste hotare. Mulţi preferă să absolvească 2 universităţi + masterat. Nici sistema sovietică nu a fost corectă când la examene de admitere veneau 15 concurenţi pentru un singur loc. Dreptul la învăţătură este garantat de constituţie. În principiu oricine are dreptul să obţină studii superioare. De aceia şi înmatriculează studenţi pe bază de contract, însă în cazul în care cineva nu face faţă cerinţelor acelei instituții nu trebuie să i se dea licenţă. Există foarte multe persoane cu licenţă dar necalificate, care cum şi-au cumpărat examenul la universitate tot aşa cumpără în continuare locul de muncă.
O altă soluţie ar fi comisiile de licenţă independente create ad hoc de către Ministerul învăţământului.

Tatiana MOSTOVEI: Riscul corupţiei în învăţămîntul superior poate fi diminuat prin metode de prevenire şi combatere. Spre regret unii studenţi nu-şi dau seama că oferirea unei recompense profesorului este deja o infracţiune şi spre marele regret sînt susţinuţi de părinţi.