Emisiune radio
Noua Lege anticorupţie va schimba ceva?
La emisiune participă: Corneliu Gurin, Expert / jurist al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC) şi Maria Popescu, Şef de Secţie Drept public, în cadrul Departamentului Departamentul Prevenire, Analitică şi Programe Anticorupţie a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC)
ÎNTREBĂRI:
1. Se cunoaşte că la capitolul adoptării de legi stăm bine, dar efectul şi aplicarea lor este o problemă continuă, gravă. De ce a fost necesară o nouă lege despre prevenirea şi combaterea corupţiei, cum ajută ea omul de rînd ?
Maria POPESCU: Studiile aprofundate demonstrează că corupţia este un fenomen complex şi multidimensional, care nu poate fi extirpat definitiv, însă poate fi, şi trebuie, diminuat, atât prin aplicarea unor măsuri de prevenire care să vizeze factorii criminogeni şi înlăturarea condiţiilor generatoare a actelor de corupţie, cît şi prin depistarea nemijlocită a acestora.
În statul nostru, corupţia a fost identificată legal abia după cinci ani de la constituire. Primul act legislativ, în acest sens, este Legea nr. 900-XIII din 27 iunie 1996, privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, însă dispoziţiile acesteia nu sînt pe potriva exigenţelor situaţiei reale, fiind reglementate superficial doar unele aspecte ale domeniilor în care se manifestă acest viciu. În Republica Moldova subzistă condiţii favorabile pentru evoluţia fenomenului corupţiei în toate sferele: economică, socială, justiţie.
Prevederile Legii existente nu corespund rigorilor tratatelor internaţionale în domeniu, în special Convenţiilor europene penale şi civile cu privire la corupţie, Convenţiei ONU împotriva corupţiei, fapte constatate de reprezentanţii organismelor internaţionale la expertizarea cadrului legal.
În acest scop, întru executarea punctului 1.1. al Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei pe anul 2006, a fost elaborată Legea privind prevenirea şi combaterea corupţiei, care vine să suplinească neajunsurile legii în vigoare, depăşite de timp şi, practic, inaplicabile. Aspectele pozitive ale legii constau într-un şir de avantaje economice şi sociale, şi anume: intensificarea cooperării pe plan internaţional şi îmbunătăţirea imaginii şi credibilităţii ţării pe plan extern; eficientizarea sistemului public; asigurarea unui nivel înalt al transparenţei şi responsabilităţii funcţionarilor publici; diminuarea efectelor corupţiei asupra sectorului privat; consolidarea cooperării instituţiilor publice cu societatea civilă etc."
Legea prevede un şir de măsuri care urmează a fi luate atît în scopul prevenirii, cît şi combaterii fenomenului corupţiei, măsuri care urmează să fie reflectate în întreg cadrul normativ. În acest temei, este elaborat un proiect de modificare şi completare a unor acte legislative, prin care vor fi ajustate normele Codului penal, Codului cu privire la contravenţiile administrative, etc.
Corneliu GURIN: Legea anterioară era învechită şi în mare parte – inaplicabilă. Moldova a devenit membru la o serie de acte internaţionale, ceea ce îşi pune amprenta şi pe legislaţia internă. Cu siguranţă, adoptarea Legii este un pas înainte, dar unul destul de mic, nehotărît chiar:
- Legea trebuia adoptată încă în 2005, a durat 3 ani pentru elaborarea unei legi din 6 pagini;
- Legea este mai mult o proclamaţie, nu au fost incluse reglementări revoluţionare, detaliate, cu aplicare directă;
- a fost omisă abordarea şi reglementarea corespunzătoare a aspectelor vizînd corupţia din sectorul privat; răspunderea subiecţilor este reglementată vag, defectuos;
- nu abordează sau tratează superficial o serie de practici internaţionale eficiente: declararea şi controlul veniturilor/averilor; prevenirea conflictelor de interese şi funcţionarea organelor de etică; transparenţa autorităţilor; numirea demnitarilor şi angajarea în serviciul public (numirile/demiterile se produc în obscuritate totală, protecţionismul este admis, angajările prin concurs nu sunt obligatorii);
- nu este susţinută prin toate acţiunile legislative, instituţionale şi financiare care se impun în asemenea domenii, ceea ce vorbeşte despre o voinţă politică insuficientă – iar anume aceasta constituie principalul impuls al combaterii corupţiei.
Legea nu ajută nemijlocit omul de rînd, dar ea creează cadrul necesar, defineşte anumite acţiuni care, documentate corespunzător, pot contribui la prevenirea şi combaterea corupţiei.
2. Ce este mai important pentru societate: Prevenirea sau Combaterea corupţiei ?
Maria POPESCU: Acţiunea socială anticrimă, în general, şi cea anticorupţie, în particular se realizează pe două căi: combatere şi prevenire. Atât prevenirea cât şi combaterea constituie direcţii fundamentale de activitate, care, deşi intervin la etape diferite, sunt deopotrivă de importante în realizarea finalităţilor propuse şi anume anihilarea flagelului corupţiei. Acesta este şi motivul pentru care atât măsurile de prevenire cât şi măsurile de combatere se regăsesc deopotrivă în conţinutul noii legi.
Prevenirea – constă în înlăturarea cauzei care generează manifestările criminale, sau a condiţiilor care le favorizează, astfel încât acestea să nu se producă ori să se producă într-o măsură limitată, socialmente tolerantă.
Combaterea – presupune, aplicarea măsurilor punitive faţă de cei care le-au săvârşit, astfel încât să fie constrânşi, prin ameninţarea cu pedeapsa sau prin aplicarea efectivă a ei, să se abţină de le asemenea comportamente.
Măsuri de prevenire sînt prevăzute în cap. II a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90-XVI din 25.04.08, şi includ un complex de măsuri legislative, instituţionale, economice, sociale şi morale, realizate în special prin reglementarea:
- organizării activităţii autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici;
- organizării expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului, discutării publice a
- proiectelor elaborate, evaluării riscurilor instituţionale de corupţie;
- modului de formare şi de administrare a finanţelor publice;
- participării societăţii civile şi accesului la informaţie în procesul decizional;
- accesului la informaţia despre măsurile de prevenire a corupţiei şi rezultatele aplicării lor;
- sectorului privat al economiei naţionale;
- prevenirii legalizării veniturilor obţinute ilicit;
- activităţii politice şi procesului electoral.
Depistarea nemijlocită a actelor de corupţie, urmărirea penală şi sancţionarea vinovaţilor, în temeiul legislaţiei în vigoare, reprezintă una dintre verigile principale ale procesului de contracarare a corupţiei. Autorităţile abilitate şi anume CCCEC, MAI, Procuratura alte organe şi instituţii de specialitate urmăresc contracararea tuturor faptelor de comportament corupţional, actelor de corupţie şi acelor conexe acestora.
Corneliu GURIN: Există o serie de garanţii ale prevenirii, expuse prin politicile şi practicile din domeniul respectiv:
- organizarea activităţii autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici
- expertiza anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative
- evaluarea riscurilor instituţionale de corupţie chiar alaltăieri a intrat în vigoare Metodologia de evaluare a riscurilor de corupţie în instituţiile publice
- sistemul de achiziţii publice transparent şi corect
- formarea şi de administrarea adecvată a finanţelor şi bunurilor publice;
- participarea societăţii civile;
- accesul la informaţie în procesul decizional;
- prevenirea legalizării veniturilor obţinute ilicit, declararea veniturilor şi a proprietăţii, controlul operaţiunilor financiare;
De foarte multe ori noi auzim despre intentarea unui caz de corupţie, dar foarte rar se dau publicităţii condamnările şi aceasta diminuează puternic efectul. Dar iată că nua lege obligă ca hotărîrile pronunţate de instanţa de judecată în cauze penale şi contravenţionale ce ţin de corupţie să fie publicate în termen de 30 de zile pe pagina web oficială a instanţei judecătoreşti
Există o opinie generală: prevenirea eficientă costă mult mai puţin şi produce efecte mult mai mari. În general, situaţia din ţara noastră denotă o anumită incultură juridică, un nivel mare al nihilismului juridic, atît la funcţionari, cît şi la oamenii de rînd.
Dar – cetăţenii, societatea vor să vadă că flagelul corupţiei este combătut, oamenii vor să vadă pedepse aplicate, vor să vadă funcţionari care ajung să fie trataţi ca simpli muritori şi vor să vadă că tratamentul aplicat este egal, indiferent de funcţie, apartenenţă de partid, statut social, stare financiară! La acest capitol noi stăm chiar mai rău decît cu capitolul prevenirii.
3. Printre novaţiile importante ale Legii este enumerarea subiectelor actelor de corupţie, cine sînt potenţialii vizaţi?
Maria POPESCU: Potrivit prevederilor art. 4 din Lege:
(1) Sub incidenţa prezentei legi cad funcţionarii publici şi alte persoane cu statut similar, care utilizează statutul său contrar intereselor generale ale societăţii, inclusiv:
a) Preşedintele Republicii Moldova, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului, judecătorii Curţii Constituţionale, membrii Curţii Supreme de Justiţie, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, consilierii autorităţilor administraţiei publice locale, primarii, al căror statut juridic este stabilit de Constituţie şi de alte legi;
b) funcţionarii publici;
c) judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, militarii, colaboratorii serviciului diplomatic, serviciului fiscal, serviciului vamal, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organelor securităţii statului, afacerilor interne;
d) conducătorii şi adjuncţii acestora în instituţiile publice, în întreprinderile de stat sau municipale, în societăţile comerciale cu capital majoritar de stat;
e) persoanele care sînt mandatate, conform actelor normative, să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a mijloacelor financiare, sau care au dreptul de a dispune de astfel de bunuri;
f) persoanele care prestează un serviciu public;
g) persoanele cărora le sînt delegate, permanent sau temporar, una din funcţiile menţionate la lit. a)-f);
h) funcţionarii publici după expirarea mandatului, demisionaţi sau demişi, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
i) persoanele de încredere ale concurenţilor electorali;
j) notarii, auditorii, avocaţii şi reprezentanţii în instanţele judecătoreşti;
k) alte persoane, în modul stabilit de legislaţie.
(2) Condiţiile generale şi speciale ce caracterizează persoana ca subiect al răspunderii penale, contravenţionale, disciplinare sau civile sînt stabilite de legislaţie.
Corneliu GURIN:
- persoanele care deţin funcţii de demnitate publică (deputaţi, miniştri, şefi de agenţii, servicii, birouri);
- funcţionarii publici, inclusiv după expirarea mandatului, demisionaţi sau demişi;
- judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, militarii, colaboratorii serviciului diplomatic, fiscal, vamal, ai CCCEC, ai organelor securităţii statului, afacerilor interne;
- conducătorii şi adjuncţii lor din instituţiile publice, din întreprinderile de stat sau municipale, din societăţile comerciale cu capital majoritar de stat;
- persoanele care sînt mandatate, conform actelor normative, să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în privinţa mijloacelor financiare, ori care au dreptul de a dispune de astfel de bunuri;
- persoanele cărora le sînt delegate, permanent sau temporar, una din funcţiile menţionate la lit.a)-f);
- persoanele de încredere ale concurenţilor electorali;
- notarii, auditorii, avocaţii şi reprezentanţii în instanţele judecătoreşti;
- alte persoane prevăzute de legislaţie (conducătorii din sectorul privat).
4. Corupţia presupune relaţii ascunse şi este foarte greu să demonstrezi cazurile concrete. Pentru a putea documenta totuşi anumite abuzuri şi ilegalităţi, s-a introdus o noua noţiune - faptele de comportament corupţional. Prin ce concret se pot manifesta acestea?
Maria POPESCU: Se consideră fapte de comportament corupţional al persoanelor care cad sub incidenţa prezentei legi:
a) implicarea în activitatea altor organe, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor juridică de organizare, în cazul în care aceasta nu ţine de competenţa lor, făcând uz de serviciu, care conduce la conflict de interese;
b) participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele sale personale sau interesele persoanelor cu care se află în raporturi de rudenie;
c) acordarea unui sprijin, neprevăzut de actele normative, în activitatea de întreprinzător sau de alt gen privat, sau calitatea de a fi însărcinatul cu afaceri al unor terţi în autoritatea administraţiei publice în care lucrează, sau care i se subordonează, sau a cărei activitate o controlează;
d) acordarea, fără just temei, a preferinţei unor persoane fizice sau juridice la elaborarea şi emiterea deciziei;
e) beneficierea de privilegii pentru a obţine pentru sine sau pentru alte persoane credite şi împrumuturi, procurarea hârtiilor de valoare, a bunurilor imobiliare şi altor bunuri, profitând de situaţia sa de serviciu;
f) folosirea ilicită, în interese proprii sau în interesul altor persoane, a bunurilor publice puse la dispoziţia sa pentru exercitarea funcţiei de serviciu;
g) folosirea informaţiei recepţionate în exercitarea funcţiei de serviciu în interes personal sau în interesul altor persoane în cazul în care această informaţie nu poate fi divulgată;
h) refuzul, în interes personal sau în interesul altor persoane, de a acorda persoanelor fizice sau juridice informaţia permisă prin actele normative, tărăgănarea ori prezentarea intenţionată a informaţiei eronate sau selective;
i) gestionarea resurselor materiale şi financiare publice contrar destinaţiei lor, în interes propriu sau în interesul altor persoane;
j) primirea de la oricare persoană fizică şi juridică a cadourilor sau beneficierea de alte foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în virtutea stării sale sociale, precum şi oferirea lor altor funcţionari publici, cu excepţia unor semne de atenţie simbolice, suvenire în conformitate cu normele de protocol şi de curtoazie internaţională;
k) încălcarea altor restricţii stabilite de codurile deontologice profesionale şi de alte norme similare.
Corneliu GURIN: Constituie fapte de comportament corupţional şi:
a) implicarea în activitatea unor alte organe, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor juridică de organizare, în cazul în care faptul acesta nu ţine de competenţa lor, făcînd uz de serviciu, care conduce la conflict de interese;
Exemple: În folosul unei întreprinderi dintr-un sector, raion intervine un procuror, angajat al MAI, serviciului fiscal, care nu este desemnat pentru examinarea cazului respectiv (aici pot fi şi elemente de trafic de influenţă).
La cererea unui concurent, aceiaşi funcţionari pot interveni pentru a bloca activitatea unei firme, pentru a o sancţiona ori pentru a afla mai multe detalii despre activitatea sa. Noi nu cunoaştem relaţiile de rudenie sau afinitate, dar pentru că Moldova este o ţară mică şi „cumătrismul” este o tradiţie pe larg răspîndită, în dosul unor controale sau investigaţii pot sta interese mai concrete
b) acordarea de sprijin, neprevăzut de actele normative, în activitatea de întreprinzător sau de alt gen privat sau calitatea de a fi însărcinat cu afaceri al unor terţi în autoritatea administraţiei publice în care lucrează sau care li se subordonează, sau a cărei activitate o controlează
Exemple: Conducătorul unei agenţii publice (subordonată Guvernului) încheie contracte „de colaborare”, „acordare a serviciilor”, „achiziţionare a lucrărilor” cu firma în care, pînă la numire, a fost director, a fost fondator şi care în prezent este condusă de o rudă apropiată (soţ, copil, părinte).
c) folosirea ilicită, în interese proprii sau în interesul unor alte persoane, a bunurilor publice puse la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei;
Exemple: Cel mai clasic exemplu este utilizarea automobilului de serviciu în interese personale (la cumpărături, la vilă, după copii la grădiniţă, şcoală, soţia la salon etc.);
d) primirea de la orice persoană fizică sau juridică de cadouri sau beneficierea de alte foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în virtutea stării lor sociale, precum şi oferirea lor unor alţi funcţionari publici;
Exemple: Delegaţia ţării A i-a făcut cadou demnitarului moldovean un note-book, pe care acesta a declarat că îl va transmite copilului, student la tehnologii informaţionale;
Conducătorul autorităţi publice a primit de la reprezentanţii firmei X drept cadou telefonul performant, cu care a efectuat primul apel în reţeaua de telefonie nou lansată;
La ziua sa de naştere, demnitarul Y a primit cadou un set de echipament sportiv de firmă, valoarea căruia este estimată la 200 euro, de la firma care confecţionează respectivul echipament şi pe care a a ajutat-o să rezolve problemele de deblocare a activităţii, obţinerea unui credit etc.;
Problema cadourilor constă în mare parte şi în lipsa reglementărilor clare despre evidenţa, declararea şi transmiterea lor în fonduri publice speciale. Majoritatea ţărilor au abordat această temă cu mai mult timp în urmă, noi mai rămînem în urmă la acest capitol.
Vedem astfel că noua legislaţie defineşte faptele şi chiar dacă nu va putea fi probată relaţia de corupţie, însăşi existenţa faptului respectiv poate constitui temei pentru sancţionare.
5. Ce trebuie să faci dacă îţi devine cunoscut un fapt de comportament corupţional?
Corneliu GURIN:
- este esenţial să afli cît mai multe despre caz şi protagonistul acestuia (funcţia, numele);
- încearcă documentarea, chiar amatoare: foto, video, audio, notarea numărului automobilului, a locaţiei concrete, ora, data, prezenţa unor martori;
- înşiră pe hîrtie fabula cu cît mai multe detalii, anexează materialele adiţionale;
- adresează-te cu o petiţie (chiar anonimă) autorităţilor competente;
