Emisiune radio
Corupţia în rîndurile poliţiei afectează dreptul la securitate individuală?
La emisiune participă: Lilia Ioniţă, Expert / jurist al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), Mirandolina Suşiţcaia – Procuror în cadrul Procuraturii Anticorupţie, Tudor Catană – Şef adjunct al Direcţiei generale resurse umane al Ministrului Afacerilor Interne (MAI).
ÎNTREBĂRI:
1. Colaboratorii poliţiei sunt acei funcţionari la care se adresează oamenii în primul rînd: ceartă între vecini, furt, accident rutier – oamenii cheamă poliţia. Poliţia mai este numită forţă de menţinere a ordinii, are menirea de a asigura siguranţa oamenilor de rînd. Pe de altă parte, sondajele de opinie publică arată că populaţia percepe poliţiştii ca fiind foarte corupţi. Cum consideraţi, corupţia în rîndul colaboratorilor de poliţie ameninţă dreptul omului la securitate individuală?
Tudor CATANĂ: (conform înregistrării audio)
Mirandolina SUŞIŢCAIA: La acest capitol este important de a determina care este nivelul de percepţie al societăţii civile a noţiunii de drept la securitate. din acest considerent dreptul la securitate individuală este un institut extrem de important pentru persoanele care formează raport juridic direct cu organul de drept, deoarece persoana cunoaşte despre faptul că reprezentanţii organelor de drept sunt acele persoane menite să le protejeze drepturile şi să contribuie la înfăptuirea justiţiei. În cazul dat poliţia Republicii Moldova este un organ de drept chemat să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viaţa, sănătatea şi libertăţile cetăţenilor, interesele societăţii şi ale statului de atentate criminale şi de alte atacuri nelegitime, iar din moment ce aceste norme se încalcă însuşi de persoanele care au jurat serviciul patriei şi legilor acestei ţări, este pus la îndoială procesul justiţiei, iar cei mai vulnerabili acestor manifestări sunt membrii societăţii civile.
În rezultatul ultimelor sondaje efectuate de către Procuratura anticorupţie privind dezvoltarea fenomenului corupţiei, s-a stabilit că corupţie în rândurile colaboratorilor organelor de drept este determinată de următorii factori:
- imperfecţiunea legislaţiei
- birocratizarea excesivă
- necunoaşterea legilor de către cetăţeni, adică în care cazuri şi unde să se adreseze în cazul denunţului unui acte de corupţie săvârşit de un colaborator al poliţiei
- tolerarea de către membrii societăţii a comportamentului corupt
- salarizarea insuficientă
- absenţa eticii profesionale a funcţionarilor
În acest context, corupţia în rândurile colaboratorilor de poliţie este favorizată în special de reacţia societăţii, care fiind impusă de situaţie, însuşi recurge la mituire şi corupere, considerând o aşa metodă ca fiind una acceptabilă şi iminentă realizării interesului sau personal.
Lilia IONIŢĂ: Într-o societate în care omul are certitudinea că poliţiştii sînt corupţi, el nu se simte în siguranţă şi desigur că este afectat şi dreptul său la securitate individuală. Exemple pot fi multiple: atunci cînd un poliţist va ignora informaţia despre o infracţiune săvîrşită sau o infracţiune în curs de pregătire (am în vedere plîngerile cetăţenilor care sînt lăsate fără examinare şi asemenea cazuri sînt destul de frecvente), indiferenţa poliţiştilor în cazul accidentelor rutiere (cînd victima unui accident rutier este în spital şi nimeni nu vine să o chestioneze ca să clarifice circumstanţele accidentului) sau un poliţist care ”închide ochi” şi „muşamalizează” anumite nelegiuiri. Exemple de acest gen, ne-au devenit cunoscute în procesul de operare a LF 92 79 79.
2. Corupţia în rîndul colaboratorilor poliţiei este atît de răspîndită în Moldova încît a devenit subiect de bancuri. Iată nişte exemple:
- Un poliţist se întoarce acasă şi i se pare că soţia încearcă să ascundă pe cineva în dormitor, cu care i-a fost infidelă. Poliţistul caută cît caută, cînd deschide uşa dulapului de acolo o mîină îi întinde o sută de euro. Poliţistul ia banii şi spune îngîndurat „nici aici nu-i nimeni…”
- Un poliţist depune o cerere la şeful său în care scrie „rog să fiu transferat în poliţia rutieră, pe motiv că trebuie să-mi construiesc casă”
- De cele mai dese ori justificarea coruperii poliţiştilor este salariul mic. Folosindu-ne de prilejul că avem cu noi reprezentantul Direcţiei resurse umane al MAI am dori să aflăm care este totuşi salariul mediu al unui poliţist şi dacă acesta este totuşi un motiv care perpetuează fenomenul coruperii poliţiştilor? MAI întreprinde măsuri în acest sens?
Tudor CATANĂ: (conform înregistrării audio)
3. Pentru a descoperi un act de corupţie săvîrşit de un poliţist este important ca omul de la care s-au cerut bani (mită) să declare acest lucru. Cît de des fac oamenii asemenea plîngeri şi ce le motivează sau din contra, ce îi opreşte să se plîngă pe acţiunile poliţiştilor corupţi?
Mirandolina SUŞIŢCAIA: La capitolul "sesizarea organelor de drept despre actele de corupţi", se atestă o situaţie alarmantă, privind motivaţia renunţării la sesizări. în acest context, majoritatea persoanelor chestionate sunt ferm convinse că sesizarea organelor de drept despre actele de corupţie nu ar fi schimbat nimic spre ameliorarea situaţiei existente. Nu mai puţin important este faptul că se consideră că eventuala sesizare a organelor de drept despre actul de corupţie ar complica esenţial situaţia faţă de persoana ale cărei acţiuni sunt denunţate, mai mult, în unele cazuri drept motivaţie de a renunţa la denunţarea actului de corupţie este frica de a declara cazurile de corupţie către organele de drept.
Pe de altă parte, este îmbucurător faptul că în majoritatea cazurilor motivaţie pentru sesizarea organelor de drept în cazurile de corupţie este intoleranţa faţă de actul de corupţie şi consecinţele sale, iar persoanele sunt respectiv atrase la răspundere penală, ba chiar în privinţa acestora sunt aplicate măsuri de pedeapsă complementare, deşi în unele cazuri de corupţie, sentinţele judecătoreşti sunt indulgente, fapt ce determină drept prioritate, pentru viitor, modificarea legislaţiei.
Lilia IONIŢĂ: Potrivit statisticii pentru anul 2007, cca 20% din apeluri s-au referit la pretinse cazuri de corupţie în rîndul poliţiştilor. Cele mai frecvente plîngeri au fost făcute în privinţa colaboratorilor poliţiei rutiere (sumele solicitate de aceştia variază de la 10 -15 lei pînă la 300 de lei).
În cazul pretinselor infracţiuni de corupţie săvîrşite de ofiţerii de urmărire penală, sumele cresc - pentru nepornirea urmăririi penale de la bănuiţi s-au solicitat şi pînă la 1000 de euro.
Deseori am fost apelaţi din localităţile rurale pentru a ne fi comunicate inacţiunile poliţiştilor de sector, atunci cînd au fost depuse plîngeri şi care au rămas fără examinare luni în şir sau chiar au dispărut în mod miraculos.
4. În una din emisiunile precedente s-a vorbit despre un caz de la linia fierbinte a CAPC. O persoană a telefonat să se plîngă pe acţiunile unui poliţist rutier, care îi oprise maşina, pretinzînd că a încălcat regulile de circulaţie şi a început să-i facă proces-verbal. Şoferul a încercat să rezolve problema „pe loc” oferind bani direct poliţistului, ca să nu mai piardă timpul mai tîrziu să meargă la bancă ca să achite amenda. Poliţistul a cerut 250 de lei şi şoferul i-a dat. Mai tîrziu, şoferul primeşte acasă o înştiinţare poştală că trebuie să achite o amendă de 50 de lei. Şoferul a telefonat la CAPC foarte revoltat. Cînd juristul de la CAPC i-a explicat că el însăşi a săvîrşit un act de corupţie (activă) oferindu-i poliţistului bani pe loc, persoana s-a supărat. Acest caz demonstrează că oamenii s-au deprins atît de mult cu faptul că poliţiştii sunt corupţi, încît consideră acest lucru absolut normal. De ce s-a ajuns pînă aici? De ce coruperea unui colaborator de poliţie a ajuns un lucru firesc la noi în ţară?
Tudor CATANĂ: (conform înregistrării audio)
Mirandolina SUŞIŢCAIA: Fiind chestionaţi aferent priorităţilor la solicitarea organelor de drept, unii respondenţii s-au pronunţat, cît nu este de straniu – „pro actelor de corupţie” astfel, preferând de a realiza interesul personal prin a transmite mită. diferenţa procentuală dintre categoriile respondenţilor care totuşi preferă căile legale de realizare a interesului personal, este îmbucurător în creştere, fapt care denotă sporirea încrederii societăţii în actul de justiţie.
Lilia IONIŢĂ:Persoanele acceptă să corupă un colaborator de poliţie pentru a-şi rezolva micile probleme. Ei vor vorbi şi se vor indigna de corupţie în mod abstract, dar dacă va veni vorba de un interes personal, vor recurge la coruperea poliţistului şi exemplul invocat mai înainte este destul de grăitor.
Mai am un exemplu recent, care demonstrează o altă atitudine. O persoană s-a adresat săptămîna trecută la MAI pentru a obţine un certificat. În ziua cînd s-a adresat, un colaborator al politiei l-a anunţat că certificatele respective se eliberează doar luni şi vineri, dar daca doreşte sa-l obţină imediat, poate sa-i dea vreo 200 de lei si i-l face. Apelantul a refuzat, atunci poliţistul l-a întrebat dar cit poate sa-i dea? Au ajuns pînă la suma de 50 de lei, dar interlocutorul a refuzat sa ii dea banii, spunînd ca va prezenta actele in regim normal.
Culmea este faptul că toată această discuţie s-a purtat lîngă standul cu materialele promoţionale anticorupţie.
5. Procuratura Anticorupţie are cazuri concrete de atragere la răspundere a poliţiştilor pentru acte de corupţie şi dacă da, cum au fost pedepsiţi aceştia?
Mirandolina SUŞIŢCAIA: Despre cazuri concrete de reacţie la actele de corupţie săvârşite de către colaboratorii organelor de drept, doritorii pot accesa sit-ul oficial al procuraturii Republicii Moldova, pentru detalii.
6. Ce trebuie să faci dacă un poliţist îţi pretinde bani?
Lilia IONIŢĂ:
- este esenţial să afli cît mai multe despre caz şi protagonistul acestuia (funcţia, numele);
- încearcă documentarea, chiar amatoare: foto, video, audio, notarea numărului automobilului, a locaţiei concrete, ora, data, prezenţa unor martori;
- înşiră pe hîrtie fabula cu cît mai multe detalii, anexează materialele adiţionale;
- adresează-te cu o petiţie (chiar anonimă) autorităţilor competente;
