Raport de expertiză la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ)

    2

    RAPORT DE EXPERTIZĂ
    la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ)

    Înregistrat cu nr. 342

    din: 20/11/2024

    I. EVALUAREA GENERALĂ

    1. Autor al actului normativ este Guvernul, autor nemijlocit - Ministerul Justiţiei

    2. Categoria actului normativ propus este Lege organică, ceea ce corespunde art.72 din Constituţie şi Legii 100/2017 privind actele normative.

    3. Scopul promovării proiectului

    Conform prevederilor proiectului de lege și notei informative, scopul acestuia este de a reglementa dreptul judecătorilor și procurorilor la anumite garanții sociale, în special compensarea lunară a cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, a costurilor de închiriere a spațiului locativ. Obiectivul general al inițiativei este asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului judecătoresc și al procuraturii. Printre obiectivele specifice se numără: creșterea atractivității funcțiilor vacante de judecător și procuror în localitățile mai îndepărtate de centrele municipale, prevenirea blocajelor în activitatea instanțelor de judecată și a procuraturilor cauzate de deficitul de personal din anumite raioane și îmbunătățirea eficienței generale a acestor instituții

    4. Respectarea transparenței decizionale

    În etapa de elaborare și examinare a proiectului de lege de către autorul nemijlocit și Guvern, documentul a fost publicat pentru consultare, supus unui proces de consultare publică și avizat de alte autorități publice relevante. De asemenea, sinteza recomandărilor primite în cadrul acestor consultări a fost făcută publică. Astfel, au fost respectate toate etapele esențiale pentru asigurarea transparenței procesului decizional, inclusiv termenele legale pentru plasarea și consultarea proiectului.

    La nivel de Parlament, proiectul de lege este disponibil pe pagina web, garantând accesul părților interesate pentru a formula și expedia sugestii sau observații în legătură cu conținutul acestuia. Inițiativa legislativă nu a fost încă examinată în ședința plenară a Parlamentului. Nu există informații disponibile cu privire la organizarea unor consultări publice de către comisia parlamentară responsabilă înainte de examinarea proiectului și nici nu este publicată o sinteză a recomandărilor pe web în cazul in care comisia a organizat astfel de consultări publice.

    II. FUNDAMENTAREA PROIECTULUI

    5. Structura notei de fundamentare

    Din analiza efectuată, constatăm că nota de fundamentare respectă structura prevăzută de Legea nr.100/2017 și include toate secțiunile prevăzute de aceasta.

    6. Suficienţa argumentării.

    Argumentele prezentate de autor în nota de fundamentare susțin necesitatea elaborării proiectului, iar conținutul acestuia este, în mare parte, aliniat cu scopurile enunțate în nota informativă. Cu toate acestea, anumite aspecte nu beneficiază de o justificare clară în nota de fundamentare, iar alte elemente relevante au fost omise, ceea ce poate afecta atingerea obiectivelor propuse prin proiectul de lege.

    7. Compatibilitatea cu legislaţia Uniunii Europene şi alte standarde internaţionale.

    Proiectul nu urmărește armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene. Totuși, nota de fundamentare include o analiză a bunelor practici din statele europene referitoare la compensarea cheltuielilor de transport și chirie pentru magistrați, oferind astfel o bază solidă pentru justificarea reglementărilor propuse.

    8. Fundamentarea financiară.

    Proiectul de lege și nota de fundamentare nu demonstrează în mod clar sustenabilitatea financiară a măsurilor propuse, ceea ce ridică semne de întrebare privind conformitatea acestuia cu prevederile Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale. Lipsa unei analize detaliate privind impactul bugetar poate afecta implementarea practică a reglementărilor și poate genera riscuri pentru echilibrul bugetar.

    III. EVALUAREA DE FOND

    11. Stabilirea şi promovarea unor interese / beneficii.

    Analiza proiectului de lege și scopul declarat în nota de fundamentare evidențiază că acesta urmărește promovarea intereselor legitime ale judecătorilor și procurorilor. Potrivit autorului, aceste interese sunt justificate prin necesitatea asigurării unor garanții sociale pentru aceste categorii profesionale. În acest sens, proiectul propune compensarea lunară a cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, a costurilor de închiriere a spațiului locativ, având în vedere situația actuală în care mulți dintre aceștia sunt obligați să facă naveta zilnică între locul de domiciliu și locul de muncă, parcurgând zeci sau chiar sute de kilometri. Acordarea acestor compensări este justificată și prin existența unor reglementări similare aplicabile altor categorii de persoane, precum deputații, angajații Serviciului Vamal, ofițerii de informații și securitate, etc. Totodată, este important ca astfel de reglementări să fie extinse și la alte categorii de angajați din serviciul public, inclusiv din administrația publică centrală și locală, instituțiile din domeniul educației, sănătate, alte domenii pentru a asigura un tratament echitabil.

    Promovarea intereselor/beneficiilor se face cu respectarea interesului public

    12. Prejudicii aduse prin aplicarea actului.

    Promovarea proiectului de lege vizează exclusiv judecătorii și procurorii, oferindu-le compensații lunare pentru cheltuielile de transport sau chirie. Această măsură poate genera percepția unei inegalități între categoriile profesionale din sectorul public, deoarece alte categorii de angajați, precum cei din administrația publică centrală și locală, funcționarii publici, cadrele didactice sau personalul medical, se confruntă cu provocări similare legate de navetă sau costuri de chirie, dar nu beneficiază de compensații similare. Excluderea acestora poate fi interpretată drept un tratament discriminatoriu, mai ales în contextul reglementărilor existente în alte domenii, care nu prevăd astfel de garanții sociale pentru categorii cu contribuții semnificative la funcționarea societății. În acest sens, proiectul riscă să afecteze percepția de echitate în sistemul public și între profesii.

    Proiectul nu include, de asemenea, garanții și beneficii similare pentru asistenți și grefieri, deși aceștia sunt, la rîndul lor, afectați de reorganizarea hărții instanțelor de judecată și sunt nevoiți să se deplaseze pentru a ajunge la locul de muncă. Dat fiind că aceștia beneficiază de salarii considerabil mai mici decît judecătorii, povara financiară asociată deplasării sau închirierii unui spațiu locativ este semnificativ mai mare pentru ei. În plus, obiectivele declarate ale proiectului – sporirea eficienței sistemului judecătoresc și al procuraturii, ocuparea funcțiilor vacante din localitățile mai îndepărtate și evitarea blocajelor în activitatea instanțelor și procuraturilor – nu pot fi realizate pe deplin fără asigurarea unor garanții sociale similare și pentru personalul auxiliar, care joacă un rol esențial în buna funcționare a acestor instituții.

    Autorii proiectului argumentează că aceste compensații sunt necesare pentru a atrage și reține judecători și procurori în localitățile îndepărtate de centrele municipale. Acest obiectiv este legitim, avînd în vedere importanța funcționării eficiente a sistemului judecătoresc și al procuraturii pentru statul de drept și pentru accesul cetățenilor la justiție. De asemenea, dificultatea de a ocupa posturile vacante în anumite raioane justifică aplicarea unor măsuri speciale pentru aceste categorii. Cu toate acestea, justificarea devine mai puțin convingătoare dacă astfel de compensații sunt acordate doar judecătorilor și procurorilor, fără a lua în considerare situații similare din alte profesii publice.

    Pentru a evita riscul unei inechități sistemice și pentru a asigura respectarea principiului echității, se recomandă fie extinderea acestor măsuri la alte categorii de angajați din sectorul public, fie prezentarea unor explicații clare în nota de fundamentare care să argumenteze de ce prioritizarea judecătorilor și procurorilor este absolut necesară în acest context.

    13. Vulnerabilitatea proiectului din perspectiva drepturilor omului

    Conform standardelor drepturilor omului, statul este obligat să asigure egalitatea în fața legii și să prevină discriminarea, inclusiv între categorii profesionale. Proiectul de lege favorizează exclusiv judecătorii și procurorii, acordîndu-le compensații pentru transport și chirie, fără a prevedea măsuri similare pentru alte categorii de angajați publici care se confruntă cu provocări comparabile. Această abordare poate fi percepută ca o încălcare a principiului egalității, consfințit în articolul 16 din Constituția Republicii Moldova, care garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, și în tratatele internaționale privind drepturile omului, cum ar fi articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Proiectul devine vulnerabil în acest sens, în absența unei justificări clare și proporționale privind prioritatea acordată acestor categorii.

    Convențiile internaționale și cadrul normativ național consacră dreptul tuturor persoanelor la condiții echitabile și favorabile de muncă. Proiectul de lege contribuie la asigurarea acestui drept pentru judecători și procurori, dar creează un dezechilibru față de alte categorii profesionale din sectorul public care nu beneficiază de măsuri similare. Această omisiune poate fi interpretată ca o încălcare indirectă a dreptului la condiții echitabile de muncă pentru alte categorii de angajați, cum ar fi cadrele didactice, personalul medical sau funcționarii publici, care sunt excluși de la astfel de beneficii.

    14. Compatibilitatea proiectului cu prevederile cadrului normativ național

    În esență, prevederile proiectului sunt conforme cu Constituția și cadrul normativ național, nefiind identificate conflicte directe de norme sau contradicții cu alte dispoziții legale în vigoare. Totuși, analiza proiectului prin prisma observațiilor prezentate în acest raport de expertiză evidențiază o posibilă aparență de discriminare și inechitate în raport cu alte categorii profesionale din sectorul public.

    Această situație rezultă din faptul că beneficiile propuse – compensarea cheltuielilor de transport și chirie – sunt acordate exclusiv judecătorilor și procurorilor, fără a include alte categorii de angajați din sectorul public care se confruntă cu provocări similare, cum ar fi personalul auxiliar al instanțelor (asistenți și grefieri), funcționarii publici din administrația publică centrală și locală, cadrele didactice sau personalul medical.

    În consecință, deși scopul proiectului este legitim și măsurile propuse sunt justificate în contextul asigurării eficienței sistemului judecătoresc și al procuraturii, lipsa unei abordări incluzive poate ridica semne de întrebare cu privire la conformitatea deplină a acestuia cu principiile egalității și nediscriminării consfințite de articolul 16 din Constituția Republicii Moldova.

    Astfel, proiectul poate fi considerat doar parțial conform Constituției și cadrului normativ național, fiind necesară ajustarea acestuia pentru a evita riscul unor interpretări ce contravin principiului echității și egalității de tratament.

    15. Analiza detaliată a prevederilor

    Art.I art. 29/1 alin.(1) Art.II art. 61/1 alin.(1)
    Articolul 29/1 . Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (1) Judecătorul care își exercită atribuțiile de serviciu într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul, dacă distanța dintre localitățile respective constituie cel puțin 20 km, are dreptul la compensarea lunară a cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ. „Articolul 61/1. Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (1) Procurorul care își exercită atribuțiile de serviciu într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul, dacă distanța dintre localitățile respective constituie cel puțin 20 km, are dreptul la compensarea lunară a cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ.
    Obiecții:
    Nu este clar de ce proiectul stabilește distanța minimă de 20 km ca criteriu pentru acordarea compensațiilor de transport sau chirie. Această distanță pare a fi relativ mică și nu reflectă realitățile privind mobilitatea judecătorilor și procurorilor din Republica Moldova. De exemplu, mulți magistrați și funcționari publici care locuiesc în municipiul Chișinău și în suburbii parcurg zilnic distanțe similare către locurile lor de muncă, fără a beneficia de compensații similare. Criteriul de 20 km nu este justificat în nota de fundamentare sau în analiza anexată proiectului. Nu există un calcul obiectiv sau o analiză care să explice de ce această distanță a fost aleasă ca prag. În același timp, datele prezentate în anexa referitoare la estimarea costurilor de compensare a cheltuielilor de transport indică faptul că în practică, magistrații și procurorii care se deplasează la locurile de muncă parcurg distanțe semnificativ mai mari. Astfel, pentru judecători, cea mai mică distanță parcursă zilnic este de 40 km (2 judecători), iar majoritatea parcurg distanțe între 55 km și 480 km. Pentru procurori, situația este similară, cei mai apropiați parcurg 40 km, în timp ce alții ajung să parcurgă distanțe de pînă la 380 km. Prin urmare, distanța de 20 km stabilită în proiect nu pare să fie relevantă pentru realitățile actuale, iar aplicarea acestui criteriu poate ridica semne de întrebare privind echitatea și oportunitatea măsurii. Totodată, stabilirea unei distanțe relativ mici creează un precedent discriminatoriu și inechitabil față de alți funcționari publici care nu beneficiază de compensații similare, deși se confruntă cu provocări comparabile.
    Recomandări:
    Recomandăm revizuirea distanței minime de 20 km și stabilirea unui prag mai realist, bazat pe o analiză concretă a situației actuale și a costurilor suportate efectiv de magistrați și procurori.
    Elemente de coruptibilitate / vulnerabilitate:
    Lipsa/insuficiența transparenței entităților publice; Lipsa/insuficiența accesului la informația de interes public
    Art.I art. 29/1 alin.(2) Art.II art. 61/1 alin.(2)
    Articolul 29/1 . Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (2) Condițiile și metodologia de calcul al compensării lunare sunt stabilite de Guvern, iar procedura de acordare a acesteia este stabilită de Consiliul Superior al Magistraturii. Articolul 61/1. Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (2) Condițiile și metodologia de calcul al compensării lunare sunt stabilite de Guvern, iar procedura de acordare a acesteia este stabilită de Consiliul Superior al Procurorilor.
    Obiecții:
    Procedurile de acordare a compensațiilor stabilite separat de Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor nu sunt o soluție adecvată. Acestea ar putea duce la discrepanțe în reglementare, în interpretare sau în aplicare între cele două categorii de beneficiari, judecători și procurori. În condițiile în care proiectul de lege reglementează aceleași situații – exercitarea atribuțiilor de serviciu într-o altă localitate decît cea de domiciliu, cu o distanță minimă de 20 km – este necesară o metodologie unică pentru toți beneficiarii. Această uniformitate este esențială pentru asigurarea echității în aplicarea măsurilor de compensare, dar și prevenirea discrepanțelor procedurale, cum ar fi diferențe în documentele justificative necesare, termenele sau alte detalii administrative. În plus, nota informativă a proiectului prevede că mecanismul de compensare va fi detaliat printr-o hotărîre de Guvern. Aceasta sugerează că stabilirea procedurilor ar trebui să fie în competența Guvernului, nu în regulamentele interne ale CSM sau CSP. Unificarea regulilor de compensare este susținută de exemple din alte domenii. Astfel, conform art.48 alin.(11) lit.c) din Legea nr.302/2017, reglementarea restituirii cheltuielilor de transport tur-retur pentru funcționarul vamal care își exercită atribuțiile de serviciu într-o altă localitate decît în cea în care își are domiciliul are loc conform unui regulament aprobat de către ministrul finanțelor. În conformitate cu art. 49/1 alin. (2) din Legea nr.134/2008, indemnizația pentru chirie pentru ofițerul de protecție este reglementată de Guvern. Potrivit art. 55/1 din Legea nr. 170/2007, modul de acordare a indemnizațiilor pentru ofițerul de informații și securitate este stabilit tot de Guvern. Aceste exemple demonstrează că, în practică, uniformizarea procedurilor și implicarea Guvernului în reglementarea mecanismelor de compensare sunt esențiale pentru asigurarea unei aplicări echitabile și transparente. Nota informativă oferă ca exemplu prevederile referitoare la deputații în Parlament, dar această analogie ridică probleme. Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 39/1994, deputații primesc indemnizații pentru chirie dacă nu dispun de spațiu locativ în municipiul Chișinău. Însă, reglementările procedurale adoptate de Biroul permanent au generat de-a lungul timpului întrebări privind transparența utilizării fondurilor publice. În plus, implementarea acestor reguli a condus la suspiciuni și critici legate de justificarea sumelor și utilizarea acestora, arătînd necesitatea unui cadru procedural mai clar și mai transparent. Prin analogie, stabilirea de proceduri separate pentru judecători și procurori prin regulamentele CSM și CSP ar putea avea același efect, generînd confuzii și afectînd încrederea publicului în utilizarea fondurilor publice. Suplimentar, trebuie subliniat încă un aspect important. Nota de fundamentare a proiectului menționează exemple din reglementările aplicabile deputaților, însă trebuie clarificate diferențele dintre „compensații” și „indemnizații”. Aceste noțiuni au implicații distincte din perspectiva fiscală și administrativă. Compensațiile sunt acordate pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, pe baza documentelor justificative. În ce privește indemnizațiile, acestea sunt plăți fixe, acordate indiferent de cheltuielile reale. Utilizarea acestor noțiuni în mod neuniform poate genera confuzie și tratament fiscal inegal. Proiectul de lege ar trebui să asigure coerența terminologică și să detalieze clar regimul fiscal al sumelor acordate.
    Recomandări:
    Procedurile privind acordarea compensațiilor trebuie să fie reglementate unitar, printr-o hotărîre de Guvern, nu prin regulamente separate ale CSM și CSP. Aceasta va preveni diferențele de tratament și va asigura aplicarea uniformă. În plus, aceste proceduri ar trebui să includă prevederi pentru monitorizarea și raportarea utilizării fondurilor publice, pentru a evita suspiciuni similare celor ridicate în cazul altor categorii de beneficiari.
    Elemente de coruptibilitate / vulnerabilitate:
    Atribuţii extensive de reglementare
    Art.I art. 29/1 alin.(3) Art.II art. 61/1 alin.(3)
    Articolul 29/1 . Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și judecătorilor care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și ai organelor specializate ale acestuia, indicate la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Articolul 61/1. Compensarea cheltuielilor de transport tur-retur sau, după caz, de închiriere a spațiului locativ (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și procurorilor care sunt membri ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor care funcționează în subordinea acestuia, indicate la art. 82 din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură.
    Obiecții:
    Textul proiectului se referă exclusiv la aplicarea prevederilor privind compensarea cheltuielilor de transport sau chirie pentru judecătorii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și pentru procurorii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, fără a clarifica dacă aceste compensații se extind și asupra membrilor non-judecători ai CSM sau asupra membrilor non-procurori ai CSP. Lipsa unei clarificări în acest sens poate genera confuzie și interpretări divergente, mai ales în situațiile în care membrii non-judecători și non-procurori se confruntă cu aceleași dificultăți logistice și financiare legate de exercitarea atribuțiilor în localități diferite de cele de domiciliu.
    Recomandări:
    Proiectul trebuie să specifice explicit dacă membrii non-judecători ai CSM și membrii non-procurori ai CSP sunt incluși în prevederile privind compensarea cheltuielilor. În situația în care atribuțiile membrilor non-judecători și non-procurori impun aceleași tipuri de deplasări și dificultăți logistice, aceștia ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi la compensații pentru a evita riscul unei discriminări nejustificate. În cazul în care aceștia nu sunt incluși, este necesară o justificare clară în nota de fundamentare care să explice această excludere.
    Elemente de coruptibilitate / vulnerabilitate:
    Lipsa/insuficiența accesului la informația de interes public
    Art. III alin.(1)
    Art. III. (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Obiecții:
    Referitor la intrarea în vigoare a actului normativ, considerăm că acest aspect necesită o reanalizare. Conform art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, actele normative intră în vigoare la o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, cu condiția ca aceasta să nu fie anterioară publicării. Excepțiile de la această regulă sunt reglementate de art. 56 alin. (3), care permite stabilirea unui termen diferit de intrare în vigoare doar în situații speciale, cum ar fi: protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; realizarea angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova; conformarea cadrului normativ hotărîrilor Curții Constituționale; eliminarea lacunelor legislative sau contradicțiilor dintre actele normative; alte circumstanțe obiective. Analizînd conținutul proiectului de lege supus expertizei, constatăm că reglementările acestuia nu intră în categoriile prevăzute de art. 56 alin. (3), ceea ce înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unui termen special de intrare în vigoare. Proiectul de lege prevede că acesta va intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în timp ce Guvernul are un termen de 3 luni de la această dată pentru a elabora actele normative necesare pentru executarea sa. Această discrepanță temporală creează o situație în care legea este formal în vigoare, dar nu poate fi aplicată efectiv în lipsa cadrului subsecvent indispensabil pentru implementare. Subliniem, că implementarea efectivă a reglementărilor este condiționată de elaborarea metodologiei de calcul al compensațiilor de către Guvern și aprobarea procedurilor de acordare de către CSM și CSP, conform dispozițiilor proiectului. Fără existența acestor acte subsecvente, prevederile legii nu pot fi aplicate în mod concret. Aceasta contravine principiului previzibilității legii, prevăzut de jurisprudența Curții Constituționale și de standardele internaționale, care impune ca normele juridice să fie clare, coerente și aplicabile din momentul intrării în vigoare.
    Recomandări:
    Considerăm că momentul intrării în vigoare trebuie ajustat pentru a respecta prevederile generale ale art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100/2017. Totodată, termenul de intrare în vigoare a legii ar trebui corelat cu adoptarea actelor normative subsecvente. Se propune ca legea să intre în vigoare la expirarea termenului de 3 luni acordat Guvernului pentru elaborarea metodologiei și procedurilor necesare (de exemplu, „Legea intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”).
    Elemente de coruptibilitate / vulnerabilitate:
    Norme irealizabile

    IV. CONCLUZII

    Proiectul de lege are un scop legitim, vizînd reglementarea dreptului judecătorilor și procurorilor la anumite garanții sociale, în special compensarea lunară a cheltuielilor de transport sau chirie. Obiectivele generale ale inițiativei sunt relevante și bine fundamentate, urmărind sporirea eficienței sistemului judecătoresc și al procuraturii, atragerea și reținerea personalului în localități mai îndepărtate și prevenirea blocajelor cauzate de deficitul de personal.

    Totuși, proiectul prezintă mai multe probleme în forma sa actuală, care necesită o analiză detaliată din partea Parlamentului pentru a adopta decizii bine fundamentate și echitabile.

    Excluderea altor categorii de angajați publici, cum ar fi personalul auxiliar al instanțelor, angajații din administrația publică, cadrele didactice sau personalul medical, creează o percepție de inechitate, contravenind principiului egalității, garantat de articolul 16 din Constituția Republicii Moldova. În acest sens este necesară o abordare mai cuprinzătoare, care să includă și alte categorii de angajați aflați în situații similare, pentru a evita riscul unei discriminări indirecte.

    Reglementarea separată a procedurilor de către Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al riscă să genereze discrepanțe și inechități între judecători și procurori, deși ambele categorii sunt vizate de aceleași situații reglementate. Pentru a garanta aplicarea echitabilă și uniformă a măsurilor compensatorii, este esențial ca metodologia și procedurile să fie standardizate și reglementate printr-o hotărâre a Guvernului, în conformitate cu practicile din alte domenii.

    Pragul minim stabilit de 20 km pentru a beneficia de compensații nu este susținut de o analiză obiectivă și nu reflectă realitățile mobilității judecătorilor și procurorilor. Această distanță minimă, relativ mică, riscă să fie percepută ca inechitabilă, mai ales în raport cu alte categorii de funcționari publici aflați în situații comparabile, dar care nu beneficiază de astfel de măsuri compensatorii. Este esențial ca acest criteriu să fie reevaluat și fundamentat pentru a evita astfel de percepții de inechitate.

    Ca remarcă generală notăm, că proiectul de lege trebuie să asigure conformitatea cu prevederile legale privind alocarea resurselor bugetare, demonstrând, prin nota de fundamentare, că măsurile propuse sunt sustenabile financiar și respectă principiile responsabilității bugetar-fiscale.

    Proiectul prevede intrarea în vigoare la data publicării, dar implementarea efectivă este condiționată de adoptarea actelor normative subsecvente de către Guvern și alte autorități. Această discrepanță temporală contravine principiului previzibilității legii și poate genera confuzii și întârzieri. Intrarea în vigoare trebuie corelată cu termenul necesar pentru adoptarea metodologiei și procedurilor de aplicare, pentru a asigura implementarea practică imediată.

    În concluzie, deși proiectul urmărește obiective importante și legitime, acesta prezintă lacune semnificative care îi afectează conformitatea cu principiile egalității, echității și previzibilității normelor juridice. Considerăm necesară o revizuire a textului proiectului, în conformitate cu comentariile și recomandările formulate în prezentul raport de expertiză, pentru a asigura aplicabilitatea efectivă a măsurilor propuse. De asemenea, se impune o abordare mai cuprinzătoare, susținută de o analiză aprofundată, care să extindă prevederile și asupra altor categorii de angajați din sectorul public aflați în situații similare. Aceasta ar asigura un tratament egal și uniform, în deplină concordanță cu principiile constituționale și standardele internaționale aplicabile.